4 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAPETÁRE, tapetări, s. f. Acțiunea de a tapeta și rezultatul ei. – V. tapeta.

TAPETÁRE, tapetări, s. f. Acțiunea de a tapeta și rezultatul ei. – V. tapeta.

TAPETÁRE s.f. Acțiunea de a tapeta și rezultatul ei. [< tapeta].

TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu făină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu făină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

TAPETÁR, tapetari, s. m. Muncitor specializat în tapetare. – Tapeta + suf. -ar.

TAPETÁR, tapetari, s. m. Muncitor specializat în tapetare. – Tapeta + suf. -ar.

tapeta vt [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 101 / Pzi: ~tez / E: tapet cf ger tapezieren] 1 A acoperi cu tapet (3) pereții unei încăperi Si: a tapisa (1). 2 (Pan) A căptuși (12). 3 (Îrg) A acoperi cu covoare. 4 A pudra cu făină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc.

TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. (Cu privire la pereții unei încăperi) A acoperi cu tapet. Salonul era mobilat cu oglinzi, canapele, scaune, foteluri; pereții tapetați cu hîrtie înflorată. BOLINTINEANU, O. 414. ◊ Fig. Masa era acum inundată și păretele tapetat de gîngănii. IBRĂILEANU, A. 59.

TAPETÁ vb. I. tr. A acoperi cu tapete (pereții unei încăperi); a tapisa. [Cf. it. tappetare].

TAPETÁ vb. tr. 1. a acoperi cu tapete sau covoare pereții unei încăperi. 2. a pudra cu făină sau pesmet o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. (< it. tapetare)

A TAPETÁ ~éz tranz. (pereții unei încăperi) A acoperi cu tapet; a tapisa. /Din tapet

*tapetéz și tapiséz v. tr. (primu d. tapet, ca it. tappetare, al doilea d. fr. tapisser). Acoper cu tapete: a tapeta o cameră. Fig. O stîncă tapetată cu mușchĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tapetáre s. f., g.-d. art. tapetắrii; pl. tapetắri

tapetáre s. f., g.-d. art. tapetării; pl. tapetări

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetá vb., ind. prez. 1 sg. tapetéz, 3 sg. și pl. tapeteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TAPETÁRE s. (rar) tapisare. (~ pereților.)

TAPETARE s. (rar) tapisare. (~ pereților.)

TAPETÁ vb. (rar) a tapisa. (A ~ pereții camerei.)

TAPETA vb. (rar) a tapisa. (A ~ pereții camerei.)

Intrare: tapetare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tapetare
  • tapetarea
plural
  • tapetări
  • tapetările
genitiv-dativ singular
  • tapetări
  • tapetării
plural
  • tapetări
  • tapetărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tapeta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tapeta
  • tapetare
  • tapetat
  • tapetatu‑
  • tapetând
  • tapetându‑
singular plural
  • tapetea
  • tapetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tapetez
(să)
  • tapetez
  • tapetam
  • tapetai
  • tapetasem
a II-a (tu)
  • tapetezi
(să)
  • tapetezi
  • tapetai
  • tapetași
  • tapetaseși
a III-a (el, ea)
  • tapetea
(să)
  • tapeteze
  • tapeta
  • tapetă
  • tapetase
plural I (noi)
  • tapetăm
(să)
  • tapetăm
  • tapetam
  • tapetarăm
  • tapetaserăm
  • tapetasem
a II-a (voi)
  • tapetați
(să)
  • tapetați
  • tapetați
  • tapetarăți
  • tapetaserăți
  • tapetaseți
a III-a (ei, ele)
  • tapetea
(să)
  • tapeteze
  • tapetau
  • tapeta
  • tapetaseră
Intrare: tapetar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tapetar
  • tapetarul
  • tapetaru‑
plural
  • tapetari
  • tapetarii
genitiv-dativ singular
  • tapetar
  • tapetarului
plural
  • tapetari
  • tapetarilor
vocativ singular
  • tapetarule
  • tapetare
plural
  • tapetarilor
Intrare: tapețare
tapețare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tapetare

  • 1. Acțiunea de a tapeta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: tapisare

etimologie:

  • vezi tapeta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

tapeta

  • 1. A acoperi cu tapete pereții unei încăperi; a tapisa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tapisa attach_file 2 exemple
    exemple
    • Salonul era mobilat cu oglinzi, canapele, scaune, foteluri; pereții tapetați cu hîrtie înflorată. BOLINTINEANU, O. 414.
      surse: DLRLC
    • figurat Masa era acum inundată și păretele tapetat de gîngănii. IBRĂILEANU, A. 59.
      surse: DLRLC
  • 2. A pudra cu făină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

  • tapet
    surse: DEX '98 DEX '09

tapetar

  • 1. Muncitor specializat în tapetare.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Tapeta + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09