4 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAPETARE, tapetări, s. f. Acțiunea de a tapeta și rezultatul ei. – V. tapeta.

TAPETARE, tapetări, s. f. Acțiunea de a tapeta și rezultatul ei. – V. tapeta.

TAPETARE s.f. Acțiunea de a tapeta și rezultatul ei. [< tapeta].

TAPETA, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu făină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

TAPETA, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu făină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

TAPETAR, tapetari, s. m. Muncitor specializat în tapetare. – Tapeta + suf. -ar.

TAPETAR, tapetari, s. m. Muncitor specializat în tapetare. – Tapeta + suf. -ar.

TAPISARE1, tapisări, s. f. Acțiunea de a tapisa și rezultatul ei. – V. tapisa.

tapeta vt [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 101 / Pzi: ~tez / E: tapet cf ger tapezieren] 1 A acoperi cu tapet (3) pereții unei încăperi Si: a tapisa (1). 2 (Pan) A căptuși (12). 3 (Îrg) A acoperi cu covoare. 4 A pudra cu făină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc.

tapisare sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~peța~, ~ița~ / Pl: ~sări / E: tapisa] 1 Tapetare (1). 2 Împodobire a pereților cu covoare, tablouri etc. 3 îmbrăcare a mobilei cu stofa, pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste elementele elastice, materialul de umplutură, pânza de rezistență. 4 (Pex) Capitonare (1).

TAPISARE, tapisări, s. f. Acțiunea de a tapisa și rezultatul ei; capitonare. [Var.: tapițare s. f.] – V. tapisa.

TAPETA, tapetez, vb. I. Tranz. (Cu privire la pereții unei încăperi) A acoperi cu tapet. Salonul era mobilat cu oglinzi, canapele, scaune, foteluri; pereții tapetați cu hîrtie înflorată. BOLINTINEANU, O. 414. ◊ Fig. Masa era acum inundată și păretele tapetat de gîngănii. IBRĂILEANU, A. 59.

TAPETA vb. I. tr. A acoperi cu tapete (pereții unei încăperi); a tapisa. [Cf. it. tappetare].

TAPISARE s.f. Acțiunea de a tapisa și rezultatul ei; capitonare. [Var. tapițare s.f. / < tapisa].

TAPETA vb. tr. 1. a acoperi cu tapete sau covoare pereții unei încăperi. 2. a pudra cu făină sau pesmet o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. (< it. tapetare)

A TAPETA ~ez tranz. (pereții unei încăperi) A acoperi cu tapet; a tapisa. /Din tapet

*tapetéz și tapiséz v. tr. (primu d. tapet, ca it. tappetare, al doilea d. fr. tapisser). Acoper cu tapete: a tapeta o cameră. Fig. O stîncă tapetată cu mușchĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tapetare s. f., g.-d. art. tapetării; pl. tapetări

tapetare s. f., g.-d. art. tapetării; pl. tapetări

tapetare s. f., g.-d. art. tapetării; pl. tapetări

tapeta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tapetez, 3 tapetea; conj. prez. 1 sg. să tapetez, 3 să tapeteze

tapisare s. f., g.-d. art. tapisării; pl. tapisări

tapeta (a ~) vb., ind. prez. 3 tapetea

tapisare s. f., g.-d. art. tapisării; pl. tapisări

tapeta vb., ind. prez. 1 sg. tapetez, 3 sg. și pl. tapetea

tapisare (tapetare) s. f., g.-d. art. tapisării; pl. tapisări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TAPETARE s. (rar) tapisare. (~ pereților.)

TAPETARE s. (rar) tapisare. (~ pereților.)

TAPETA vb. (rar) a tapisa. (A ~ pereții camerei.)

TAPISARE s. capitonare, îmbrăcare, (rar) capitonaj. (~ unui fotoliu.)

TAPETA vb. (rar) a tapisa. (A ~ pereții camerei.)

TAPISARE s. capitonare, îmbrăcare, (rar) capitonaj. (~ unui fotoliu.)

Intrare: tapetare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tapetare
  • tapetarea
plural
  • tapetări
  • tapetările
genitiv-dativ singular
  • tapetări
  • tapetării
plural
  • tapetări
  • tapetărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tapeta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tapeta
  • tapetare
  • tapetat
  • tapetatu‑
  • tapetând
  • tapetându‑
singular plural
  • tapetea
  • tapetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tapetez
(să)
  • tapetez
  • tapetam
  • tapetai
  • tapetasem
a II-a (tu)
  • tapetezi
(să)
  • tapetezi
  • tapetai
  • tapetași
  • tapetaseși
a III-a (el, ea)
  • tapetea
(să)
  • tapeteze
  • tapeta
  • tapetă
  • tapetase
plural I (noi)
  • tapetăm
(să)
  • tapetăm
  • tapetam
  • tapetarăm
  • tapetaserăm
  • tapetasem
a II-a (voi)
  • tapetați
(să)
  • tapetați
  • tapetați
  • tapetarăți
  • tapetaserăți
  • tapetaseți
a III-a (ei, ele)
  • tapetea
(să)
  • tapeteze
  • tapetau
  • tapeta
  • tapetaseră
Intrare: tapetar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tapetar
  • tapetarul
  • tapetaru‑
plural
  • tapetari
  • tapetarii
genitiv-dativ singular
  • tapetar
  • tapetarului
plural
  • tapetari
  • tapetarilor
vocativ singular
  • tapetarule
  • tapetare
plural
  • tapetarilor
Intrare: tapisare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tapisare
  • tapisarea
plural
  • tapisări
  • tapisările
genitiv-dativ singular
  • tapisări
  • tapisării
plural
  • tapisări
  • tapisărilor
vocativ singular
plural
tapețare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tapetare, tapetărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a tapeta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: tapisare
etimologie:
  • vezi tapeta DEX '09 DEX '98 DN

tapeta, tapetezverb

  • 1. A acoperi cu tapete pereții unei încăperi; a tapisa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: tapisa
    • format_quote Salonul era mobilat cu oglinzi, canapele, scaune, foteluri; pereții tapetați cu hîrtie înflorată. BOLINTINEANU, O. 414. DLRLC
    • format_quote figurat Masa era acum inundată și păretele tapetat de gîngănii. IBRĂILEANU, A. 59. DLRLC
  • 2. A pudra cu făină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. DEX '09 MDN '00
etimologie:
  • tapet DEX '98 DEX '09

tapetar, tapetarisubstantiv masculin

  • 1. Muncitor specializat în tapetare. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Tapeta + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

tapisare, tapisărisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.