TAPISA, tapisez, vb. I. Tranz. 1. A tapeta. În sala de așteptare, tapisată cu mătase roșie... cîțiva boieri și doamne așteaptă turburați. CAMIL PETRESCU, O. I 346. ◊ Fig. Dulapurile... sînt tapisate și acum în interior cu aceleași simetrice rînduri de cutii goale. C. PETRESCU, O. P. I 145. 2. A îmbrăca o mobilă cu stofă, pînză, mătase, piele etc.; a capitona. – Variantă: tapița vb. I.