TALI s. n. (Turcism învechit, numai în expr.) A face tali = a se prezenta în fața cuiva înclinîndu-se, făcînd reverențe; a se ploconi, a face reverențe. Copilele mele... faceți tali frumos. ALECSANDRI, T. 405.

tali n. Mold. fam. plecăciune; a face tali, a se prezenta; copilele mele.., faceți tali frumos AL. [Turc. TALY, care se prezentă].

talí n. (turc. tali῾, „care se prezentă”, ar. „soartă”). Mold. Vechĭ. A face tali, a se prezenta, a saluta înclinîndu-te.

ȚAL, țali, s. m. (Înv.) Chelner care încasa costul consumației într-un local public. – Din germ. Zahl [kellner].

țal [At: CARAGIALE, O. II, 55 / Pl: (3) ~i / E: ger Zahl] (Iuz) 1 i Cuvânt cu care era chemat chelnerul pentru a încasa costul consumației într-un local. 2 sn Achitarea consumației într-un local public Si: plată¹. 3 sm Chelner care încasa costul consumației într-un local public. corectat(ă)

ȚAL! I. interj. Plata! strigăt cu care se chiamă chelnerul la plată: nu vezi că bat de un ceas și nu vrea să vie mizerabilul. Țal! (CAR.). II. sm. Chelner căruia i se face plata (într’o cafenea, berărie, etc.): i-a tras două palme ~ului (CAR.) [germ. zahlen! Zahl (kellner)].

ȚAL, țali, s. m. (Ieșit din uz) Chelner care încasa costul consumației într-un local public. – Din germ. Zahl [kellner].

ȚAL, (1) țali, s. m. (Ieșit din uz) 1. Chelner care încasa costul consumației într-un local-public. Pe-un scaun lăturalnic stă dus pe gînduri țalul. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 96. În localurile mari, așezate la vad bun, trebuiesc și trei țali. CARAGIALE, O. II 346. 2. (Cu valoare de interjecție) Apel prin care consumatorul cheamă pe ospătarul care face plata. Țal! strigă omul meu foarte supărat. CARAGIALE, M. 178.

ȚAL ~i m. înv. Chelner într-un local public. /<germ. Zahlen

țal! int. să plătesc, să plătim: un rom și țal CAR. [Nemț. ZAHLEN, a plăti: termen introdus de berari și chelneri nemți] ║ m. chelnerul care primește plata consumației: am chemat țal, am plătit CAR.

țal² (înv.) s. m., (chelneri) pl. țali

țal (înv.) s. m., (chelner) pl. țali

țal s. m., pl. țali

țal interj. – Nota de plată: servește pentru a solicita plata într-un local de consumație. Germ. zahlen (Borcea 216). – Der. țal, s. m. (șeful ospătarilor).

tali s.n. (reg.; înv.) plecăciune.

țal s.m. (înv.) 1. (interj.) plata!; achitarea. 2. chelner care încasa plata consumației.

țălí, țălesc, (țeli), v.t. (reg.) A nimeri, a ținti: „Și batăr cât o dat să-l lovească, nicicum nu l-o nimerit, nu l-o țălit” (Bilțiu, 1999: 382). – Din germ. zielen „a ochi, a ținti” (Țurcanu); din țel / țăl (MDA).

țăli, țălesc, (țeli), vb. tranz. – (reg.) A nimeri, a ținti (Lenghel, 1979; Bârsana): „Și batăr cât o dat să-l lovească, nicicum nu l-o nimerit, nu l-o țălit” (Bilțiu, 1999: 382; Desești). (Banat, Trans.). – Din germ. zielen „a ochi, a ținti” (Țurcanu); din țel / țăl (MDA).

țăli, țălesc, (țeli), vb. tranz. – A nimeri, a ținti (Lenghel 1979; Bârsana). Forma a țeli este semnalată, cu același înțeles, în Banat și Transilvania (Mihai 2007). – Din germ. zielen „a ochi” (Țurcanu).