țăli, țălesc, (țeli), vb. tranz. – (reg.) A nimeri, a ținti (Lenghel, 1979; Bârsana): „Și batăr cât o dat să-l lovească, nicicum nu l-o nimerit, nu l-o țălit” (Bilțiu, 1999: 382; Desești). (Banat, Trans.). – Din germ. zielen „a ochi, a ținti” (Țurcanu); din țel / țăl (MDA).