5 intrări

52 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÁLER1, talere, s. n. 1. Vas plat de lemn, de pământ ars, de metal, din care se mănâncă; talger, farfurie. ♦ Tavă, tabla. 2. Fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile; tas. 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă ușor concave, folosite în fanfară sau în orchestre, care, prin lovirea unuia de celălalt, produc un sunet puternic și metalic marcând ritmul sau cadența; talger. 4. Piesă subțire de metal, de lemn etc., de formă plată și aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte. 5. Disc de pământ ars sau de asfalt, care servește ca țintă mobilă în tirul sportiv. ♦ (La pl.) Probă sportivă din cadrul tirului care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere1 (5). – Cf. bg. taler.

TÁLER2, taleri, s. m. Monedă de argint (austriacă) care a circulat în trecut și în Țările Române. ◊ Expr. Taler cu două fețe = om prefăcut, ipocrit, fals. [Pl. și: (n.) talere] – Din germ. Taller.

taler1 sm [At: (a. 1581) CUV. D. BĂTR. I, 28/17 / Pl: ~i, (înv) ~e sn / E: ger Taler] (Iuz) 1 Monedă (austriacă) de argint care a circulat în trecut și în țările române. 2 (Îs) ~ cu două fețe Om ipocrit. 3 Dare plătită de oștenii din corpul de călăreți sau de pedestrași din vechea armată a Țării Românești, numiți roșii.

taler2 sn [At: (a. 1778) IORGA, S. D. VIII, 3 / Pl: ~e / E: ger dal Taller] 1 Vas plat de lemn, de lut ars, de faianță sau de metal, din care se mănâncă sau care se folosește la bucătărie Si: talger (1), (îrg) tas1 (9), (reg) taier (1), tipsie (10). 2 Tavă (5). 3 (Pfm; îe) A se înfrupta din ~ul (cuiva) A trăi din munca altuia. 4 (Pop; îe) A mânca pâine și sare dintr-un (sau, rar, pe un) ~ cu (cineva) A trăi împreună cu cineva. 5 (Pop; îae) A împărți binele și răul cu cineva 6 (îe) A umbla cu ~ul A umbla pentru a strânge bani. 7 (Fam; îe) A îngropa (pe cineva) cu ~ul A înmormânta pe cineva cu fonduri strânse prin colectă publică. 8 (Pop; îe) A cere cu ~ul A cerși (2). 9 Disc al unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile Si: platan2, talger (4), (reg) taier (7), (îrg) tas1 (10). 10 (Muz) Talger (5). 11 Piesă subțire de metal, lemn etc., de formă aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte având diverse utilizări în tehnică. 12 Țintă mișcătoare, confecționată dintr-un material casabil, care se utilizează în tirul sportiv. 13 (Lpl) Probă sportivă în cadrul tirului, care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere2 (12).

TÁLER2, taleri, s. m. Monedă de argint (austriacă) care a circulat în trecut și în țările române. ◊ Expr. Taler cu două fețe = om prefăcut, ipocrit, fals. [Pl. și: (n.) talere] – Din germ. Taller.

TÁLER1, talere, s. n. 1. Vas plat de lemn, de pământ ars, de metal, din care se mănâncă; talger, farfurie. ♦ Tavă, tabla. 2. Fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile; tas. 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă ușor concave, folosite în fanfară sau în orchestre, care, prin lovirea unuia de celălalt, produc un sunet puternic și metalic marcând ritmul sau cadența; talger. 4. Piesă subțire de metal, de lemn etc., de formă plată și aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte. 5. Disc de pământ ars sau de asfalt, care servește ca țintă mobilă în tirul sportiv. ♦ (La pl.) Probă sportivă din cadrul tirului care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere1 (5). – Cf. bg. taler.

TÁLER1, taleri, s. m. (Învechit) Monedă de argint (mai ales austriacă), care a circulat în trecut și în țările romîne. Au pieptul ele Alb de taleri și mărgele. COȘBUC, P. I 95. O mie de taleri, sau trei sute de galbeni, îi mai tot una. KOGĂLNICEANU, S. 102. Semnul în care ținte... nu era mai mare decît un taler. DRĂGHICI, R. 152. ◊ Expr. Taler cu două fețe v. față (II 1). – Pl. și: (n.) talere (BĂLCESCU, O. II 276).

TÁLER2, talere, s. n. 1. (Astăzi rar) Vas întins (de lemn, de pămînt ars, de porțelan sau de metal) în care se mănîncă sau care se folosește la bucătărie; talger. V. farfurie. Cumpărau din obor talere de lemn. PAS, Z. I 170. Îi puse talerul dinainte și privi cu plăcere pe Ionuț cum rupe cu dinții albi și tari ca de oțel, dintr-un picior de găină friptă. SADOVEANU, F. J. 339. În mijloc sta așezată o masă cu șapte talere de aur greu, cu mîncăruri din care se ridicau aburi de deosebite mirodenii. CARAGIALE, P. 141. Maică-sa i-o fi dat Astă-seară de cinat Dintr-un taler nespălat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 100. ◊ Expr. A mînca pîine și sare dintr-un (rar pe un) taler cu cineva v. pîine. ♦ Tavă, tabla, talger. ◊ Expr. A umbla cu talerul = a umbla să strîngă bani, a face chetă, colectă. A cere cu talerul = a cerși. A îngropa (pe cineva) cu talerul = a înmormînta pe cineva cu fonduri strînse prin colectă publică. 2. Disc, platou, talger de balanță. ◊ Fig. Nu vezi cum s-agață dimonii de talerul drepților? DELAVRANCEA, la CADE. 3. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două discuri de alamă întrebuințate într-o fanfară sau o orchestră pentru a marca (prin lovirea unuia de celălalt) ritmul sau cadența; talger. 4. Piesă subțire de metal, de lemn sau de alt material, de formă aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrînte. Zăceau acolo, amestecate în stive nesfîrșite, cazane de locomotivă... blocuri, șasiuri... cu talerele pătrunse unu-n altul. GALAN, B. I 23.

TÁLER2 ~i m. Monedă austriacă de argint cu circulație și în țările române. ◊ ~ cu două fețe om fățarnic; ipocrit; prefăcut. /<germ. Taler

TÁLER1 ~e n. 1) Vas plat (de metal, de lut sau de lemn) din care se mănâncă; farfurie plată. 2) Fiecare dintre cele două discuri ale unei balanțe. 3) mai ales la pl. Instrument muzical de percuție, alcătuit din discuri de alamă puțin concave, care, fiind lovite unul de altul, marchează ritmul sau cadența într-o orchestră. 4) Disc de argilă arsă care servește ca țintă mobilă în tirul sportiv. 5) la pl. Probă sportivă care constă în trageri cu arma de vânătoare în astfel de discuri. /<germ. Taller

taler n. 1. disc lătăreț: a umbla (cere) cu talerul; cu talerul, cu bani strânși din pomană: sgârcitul pe care îl îngropară cu talerul pârliții de mahalagii CAR.; 2. disc de balanță; 3. farfurie: taler întins, adânc; fig. taler cu două fețe, ipocrit. [Nemț. TELLER, printr’un intermediar slav (v. talger)].

taler m. 1. veche monedă de argint, în valoare de 52 bani; 2. monedă germană prețuind 3 lei 75 bani. [Nemț. (JOACHIMS) THALER, monedă bătută în valea sf. Ioachim din Boemia, v. ioachim].

1) táler m. (germ. thaler, vechĭ Ioachimsthaler, taler bătut în valea sfîntuluĭ Ioachim, în Bohemia. V. dolar). O veche monetă austriacă de argint (sec. 17-18 și maĭ încoace) în valoare de 133 de banĭ apoĭ de 52, apoĭ de 40 de așpri. (La 1600 trebuĭaŭ 80 de bănuțĭ noĭ de argint p. un taler. Ĭorga, Negoț, 219). Se numea și ioachim. În Germania, pînă după războĭu mondial, pĭesa de treĭ mărcĭ (3 fr. 75).

2) táler n., pl. e (d. germ. teller, pin mijlocirea unuĭ cuv. slav, ca nsl. taljer, rut. talir, taril. Ngr. taléri, d. it. tagliere [d. tagliare, a tăĭa], fund de tăĭat carne [de unde s’a dezvoltat înț. de „farfurie”, care poate fi și un simplu fund], de unde vine germ. teller. Pol. talerz, de unde vine mold. talger). Vest. Farfurie întinsă. Conținutu uneĭ farfuriĭ: un taler de colivă. Fig. Taler cu doŭă fețe, om ipogrit. Disc (de adunat baniĭ contribuitorilor, de umblat cu cheta): a umbla cu taleru, a fi îngropat cu taleru (adică „cu discu, pin chetă publică”). Disc, terezie tas (de balanță). Disc supțire de alamă care se izbește de alt disc ca să sune în fanfară (chinval). – În Ban. Olt. Serbia táĭer (ung. tányer). V. bild.

LÍNGE, ling, vb. III. Tranz. 1. (Despre animale) A trece cu limba peste ceva; a șterge sau a netezi cu limba ceva. 2. A atinge cu limba (în mod repetat) ceva de mâncare, a lua cu limba mâncarea. ◊ Expr. A-și linge degetele (sau bazele) ori (refl.) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (pentru a lua și ultimele resturi după ce a mâncat ceva bun sau ca manifestare a unei pofte mari, a unei senzații de plăcere etc.). ◊ Compus: linge-blide (sau -talgere, -talere) s. m. și f. = (pop. și fam.) om care trăiește pe socoteala altora; parazit, om de nimic. 3. (Fam.) A linguși cu slugărnicie. – Lat. lingere.

linge [At: CORESI, EV. 361 / Pzi: ling / E: ml lingere] 1 vt (D. animale; pex d. oameni) A trece în mod repetat cu limba peste ceva. 2 vt (Pop; dep; îe) A ~ unde a scuipat A-și schimba în bine atitudinea față de ceva blamat înainte. 3 vt (Îe) A ~ în bot pe cineva A linguși (1). 4 vr (Pop; îe) A se ~ în bot (cu cineva) A se săruta cu cineva. 5 vt (Pop) A linguși (1) pe cineva. 6 vt (Pop; îe) A ~ mâna (sau mâinile, laba) cuiva A manifesta servilism față de cineva, sărutându-i, insistent, mâna. 7 vt (Pop; îe) A ~ picioarele (sau cizma, cizmele) cuiva A se umili în fața cuiva. 8 vt (D. animale; pgn, d. oameni) A se hrăni luând mâncarea prin atingeri repetate cu limba. 9-10 vtr (Pfm; îe) A-și ~ degetele (sau, buzele, botul) ori a se ~ pe degete (sau pe buze) A trece cu limba peste degete sau peste buze, pentru a lua ultimele resturi ale unui aliment care produce o deosebită plăcere celui care l-a mâncat. 11 vt (Pfm; îe) A-și – buzele A-și manifesta o dorință sau o poftă mare pentru ceva de mâncare. 12 vt (Reg; îe) A ~ melesteul A fi foarte sărac. 13 vt (Îae) A fi foarte zgârcit. 14 vt (Îvp; îe) A ~ talerele A fi lipsit de importanță. 15 vt (Înv; îe) A ~ țărână (sau lut) A nu avea nici o scăpare. 16 vt (Îe) A putea ~ mac (sau miere) undeva A fi un loc foarte curat, datorită hărniciei proprietarului. 17 vt (Fam; îc) ~-blide (sau ~-taler, ~-talere, ~-talger, ~-talgere, ~-tipsia) Persoană lipsită de demnitate, care trăiește pe seama altora. 18 vr (Îe) A se ~ pe bot de ceva A fi nevoit să renunțe la ceva. 19 vt A mânca tot ce i s-a oferit cu lăcomie. 20 vt (Reg; d. molii) A roade. 21 vrp (Reg; fig) A fi valorificat. 22 vt (Reg) A fura. 23 vr (Îvr) A se șterge. 24 vi (Reg; pcf) A ninge.

arată toate definițiile

Intrare: taler (monedă)
taler1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taler
  • talerul
  • taleru‑
plural
  • taleri
  • talerii
genitiv-dativ singular
  • taler
  • talerului
plural
  • taleri
  • talerilor
vocativ singular
plural
Intrare: taler (vas)
taler2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taler
  • talerul
  • taleru‑
plural
  • talere
  • talerele
genitiv-dativ singular
  • taler
  • talerului
plural
  • talere
  • talerelor
vocativ singular
plural
Intrare: linge-talgere / -talere (s.f.)
linge-talgere2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • linge-talgere
  • linge-talgere
plural
  • linge-talgere
  • linge-talgere
genitiv-dativ singular
  • linge-talgere
  • linge-talgere
plural
  • linge-talgere
  • linge-talgere
vocativ singular
plural
linge-talere2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • linge-talere
  • linge-talere
plural
  • linge-talere
  • linge-talere
genitiv-dativ singular
  • linge-talere
  • linge-talere
plural
  • linge-talere
  • linge-talere
vocativ singular
plural
Intrare: linge-talgere / -talere (s.m.)
linge-talgere1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • linge-talgere
  • linge-talgere
plural
  • linge-talgere
  • linge-talgere
genitiv-dativ singular
  • linge-talgere
  • linge-talgere
plural
  • linge-talgere
  • linge-talgere
vocativ singular
plural
linge-talere1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • linge-talere
  • linge-talere
plural
  • linge-talere
  • linge-talere
genitiv-dativ singular
  • linge-talere
  • linge-talere
plural
  • linge-talere
  • linge-talere
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • linge-talger
  • linge-talger
plural
  • linge-talger
  • linge-talger
genitiv-dativ singular
  • linge-talger
  • linge-talger
plural
  • linge-talger
  • linge-talger
vocativ singular
plural
Intrare: țeler
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țeler
  • țelerul
  • țeleru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • țeler
  • țelerului
plural
vocativ singular
plural
țalăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țalear
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țăgler
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țălăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țăler
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țelăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țeleră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țelir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zeler
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
selăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seler
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

taler (monedă)

  • 1. Monedă de argint (austriacă) care a circulat în trecut și în Țările Române.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Au pieptul ele Alb de taleri și mărgele. COȘBUC, P. I 95.
      surse: DLRLC
    • O mie de taleri, sau trei sute de galbeni, îi mai tot una. KOGĂLNICEANU, S. 102.
      surse: DLRLC
    • Semnul în care ținte... nu era mai mare decît un taler. DRĂGHICI, R. 152.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Taler cu două fețe = om prefăcut, ipocrit, fals.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • comentariu neutru Plural și: talere.
    surse: DLRLC

etimologie:

taler (vas)

  • 1. Vas plat de lemn, de pământ ars, de metal, din care se mănâncă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: farfurie talger 4 exemple
    exemple
    • Cumpărau din obor talere de lemn. PAS, Z. I 170.
      surse: DLRLC
    • Îi puse talerul dinainte și privi cu plăcere pe Ionuț cum rupe cu dinții albi și tari ca de oțel, dintr-un picior de găină friptă. SADOVEANU, F. J. 339.
      surse: DLRLC
    • În mijloc sta așezată o masă cu șapte talere de aur greu, cu mîncăruri din care se ridicau aburi de deosebite mirodenii. CARAGIALE, P. 141.
      surse: DLRLC
    • Maică-sa i-o fi dat Astă-seară de cinat Dintr-un taler nespălat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 100.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A mânca pâine și sare dintr-un (rar pe un) taler cu cineva.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.2.1. expresie A umbla cu talerul = a umbla să strângă bani, a face chetă, colectă.
        surse: DLRLC
      • 1.2.2. expresie A cere cu talerul = cerși
        surse: DLRLC
      • 1.2.3. expresie A îngropa (pe cineva) cu talerul = a înmormânta pe cineva cu fonduri strânse prin colectă publică.
        surse: DLRLC
  • 2. Fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: disc (taler) platou tas un exemplu
    exemple
    • figurat Nu vezi cum s-agață dimonii de talerul drepților? DELAVRANCEA, la CADE.
      surse: DLRLC
  • 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă ușor concave, folosite în fanfară sau în orchestre, care, prin lovirea unuia de celălalt, produc un sunet puternic și metalic marcând ritmul sau cadența.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: talger
  • 4. Piesă subțire de metal, de lemn etc., de formă plată și aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Zăceau acolo, amestecate în stive nesfîrșite, cazane de locomotivă... blocuri, șasiuri... cu talerele pătrunse unu-n altul. GALAN, B. I 23.
      surse: DLRLC
  • 5. Disc de pământ ars sau de asfalt, care servește ca țintă mobilă în tirul sportiv.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 5.1. (la) plural Probă sportivă din cadrul tirului care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

linge-talger(e) / -talere linge-talgere linge-talere linge-talger

etimologie: