17 definiții pentru disc (taler) discos

disc1 sn [At: IST. AM. 60r/18 / V: (liv) ~us / Pl: ~uri / E: fr disque, lat discus] 1 Orice obiect de formă circulară și plată. 2 (Îs) Plug cu ~ Plug cu tracțiune mecanică, având în loc de brăzdar și de comandă o parte tăietoare circulară și plată care taie și răstoarnă brazda. 3 (Spc) Semnal mobil de formă circulară care indică unui tren reducerea vitezei. 4 (Înv) Joc turcesc în care călăreții arancau, din galop, o suliță spre o țintă. 5 Suprafața aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ. 6 Organ sau structură anatomică circulară, plată. 7 (Îs) ~ intervertebral Cartilaj fibros și elastic așezat între două vertebre alăturate și servind la solidarizarea lor. 8 (Îs) Hernie de ~ Hernie a unui disc (7) intervertebral. 9 (Bot) Receptaculul sau partea terminală la compozee. 10 (Teh) Obiect plat în formă de corp de revoluție, având diverse utilizări în tehnică. 11 (Fiz; îs) ~ul lui Newton Placă circulară împărțită în șapte sectoare colorate, reproducând culorile spectrului solar și care, prin rotire rapidă, apare albă sau gri, demonstrând sinteza luminii albe. 12 (Îs) ~ de apel Dispozitiv al aparatului telefonic automat, având rolul de a forma numărul de apel spre centrala automată. 13 Placă circulară care servește la înregistrarea și la reproducerea vocii, a sunetelor etc. cu ajutorul unui aparat special. 14 Muzică înregistrată pe un disc (13). 15 (Îs) ~ de frecvență Disc (13) cu înregistrări speciale, folosit la înregistrarea și măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. 16 Placă circulară și plată, de o anumită greutate, pe care o aruncă atleții discoboli la distanță. 17 Probă de atletism care se practică cu discul (16).

DISC2, discuri, s. n. Taler (circular) de metal (prețios) pe care se strâng în biserică, de la credincioși, bani pentru nevoile cultului sau pe care se pune agnețul (la oficierea căsătoriilor). [Var.: díscos s. n.] – Din sl. disk(os)ŭ.

DISC2, discuri, s. n. Taler (circular) de metal (prețios) pe care se strâng în biserică, de la credincioși, bani pentru nevoile cultului sau pe care se pune agnețul (la oficierea căsătoriilor). – Din sl. disk(os)ŭ.

DISC, discuri, s. n. 1. Placă rotundă (în antichitate de piatră sau de metal, astăzi mai ales de lemn, încercuită cu fier și avînd o anumită greutate) pe care atleții o aruncă în exercițiile și probele sportive de aruncare la distanță. ◊ Fig. Discul de foc al lunii se înălță curat pe zarea răsăritului. CAMILAR, TEM. 203. Soarele... ajuns în răscrucile cerurilor, își cumpănea, parcă, neclintit, pe albastrul șters al adîncurilor, discul său alb de lumină topită. HOGAȘ, M. N. 172. Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc, stăpînitor de ape. EMINESCU, O. I 154. 2. Orice obiect de formă rotundă și plată. În fabrica de parafină mîna îngheață pe sloiul discurilor de fier. C. PETRESCU, A. 464. ◊ Plug cu disc = plug, de obicei cu tracțiune mecanică, a cărui parte tăietoare, rotundă și plată, taie și răstoarnă brazda ca și cormana și brăzdarul. (Fiz.) Discul lui Newton = placă circulară împărțită în șapte sectoare colorate reproducînd culorile spectrului solar și care, învîrtită repede, pare albă. ♦ Placă de patefon. Am ascultat muzică pe discuri. ♦ Placă rotundă de metal pe care se strîng banii (se face chetă) în biserică; talger. Să mergem... zise preotul, socotindu-se: Oare cît s-o fi strîns la disc ? CAMILAR, N. II 11. 3. (Med.; în expr.) Disc intervertebral = țesut fibros așezat între două vertebre, în formă de disc (1) și cu un nucleu bulbos. Hernie de disc = hernia discului intervertebral.

disc (placă, taler) s. n., pl. díscuri

DISC s. 1. cerc, roată. (Un ~ din lemn.) 2. (MUZ.) placă. (Un ~ cu vocea Mariei Tănase.) 3. v. taler. 4. (înv.) taier. (~ul soarelui.) 5. (BIOL.) disc embrionar = bănuț, (prin Mold.) ban. (~ este o formație a embrionului.)

disc (díscuri), s. n. – Placă circulară și plată. – Var. (înv.) discos. Mr. discu. Gr. δίσϰος, în parte prin intermediul sl. disk(o)ŭ (Murnu 18), și modern din fr. disque.Der. discobol, s. m., din fr.

DISC2 ~uri n. Taler (circular) de metal prețios pe care se strâng în biserică, de la credincioși, bani pentru nevoile cultului și pe care se pun obiecte de cult, când se oficiază anumite ritualuri creștine. /<sl. disk[os]u

disc n. taler de aur sau de argint pe care se pune sfântul agneț și cu care umblă dascălii spre a primi ofrandele în bani. [Gr. mod. DÌSKOS, de unde și forma paralelă discos].

discos n. discul milelor: a umbla cu discosul. [V. disc].

* disc n., pl. urĭ (vgr. dískos, d. díko, arunc; lat. discus. V. doască). 1) La vechiĭ Grecĭ și Romanĭ, o bucată de metal lenticulară cu care se exercitaŭ atlețiĭ aruncînd-o. 2) O placă mobilă rătundă orĭ nu care arată pe căile ferate dacă calea e liberă orĭ nu. 3) (ngr. diskos, vsl. diskŭ). În biserică, tablă mică rătundă orĭ nu cu care în România, cîntîrețiĭ maĭ adunaŭ contribuțiunile credincĭoșilor pînă la anu 1906, cînd s’a desființat acest obiceĭ. A fi îngropat cu discu (saŭ cu talgeru), a fi îngropat cu contribuțiunea publică (cu cheta) în loc să fi avut comîndu tăŭ. V. străgălie, șaĭbă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DISC s. 1. cerc, roată. (Un ~ din lemn.) 2. (MUZ.) placă. (Un ~ cu vocea Mariei Tănase.) 3. platou, taler, talger, tas, (înv. și reg.) scáfă, (reg.) táier. (~ al unei balanțe.) 4. (înv.) táier (~ soarelui.) 5. (BIOL.) disc embrionar = bănuț, (prin Mold.) ban. (~ este o formație a embrionului.)

DISC2 (DISKOS) (‹ sl.) Suport de aur sau de argint pe care se pune agnețul când se oficiază liturghia.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

disc, discuri s. n. Vas în formă de taler sau tipsie cu picior, din argint sau din alt metal, de obicei aurit pe fața superioară, pe care se pune sfântul agneț și celelalte părticele și care se păstrează la proscomidiar; simbolizează peștera din Betleem în care S-a născut Mântuitorul, precum și năsălia pe care a fost purtat trupul Său de la Golgota până la mormânt. – Din fr. disque, lat. discus.

Intrare: disc (taler)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disc discul
plural discuri discurile
genitiv-dativ singular disc discului
plural discuri discurilor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular discos discosul
plural discosuri discosurile
genitiv-dativ singular discos discosului
plural discosuri discosurilor
vocativ singular
plural

disc (taler) discos

  • 1. Taler (circular) de metal (prețios) pe care se strâng în biserică, de la credincioși, bani pentru nevoile cultului sau pe care se pune agnețul (la oficierea căsătoriilor).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX DE sinonime: talger un exemplu
    exemple
    • Să mergem... zise preotul, socotindu-se: Oare cît s-o fi strîns la disc ? CAMILAR, N. II 11.
      surse: DLRLC

etimologie: