16 definiții pentru tabla

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABLÁ, tablale, s. f. (Înv.) Tavă sau măsuță pe care își poartă marfa plăcintarii, rahagiii etc. ♦ (Reg.) Tavă de servit. – Din tc. tabla.

tabla2 sf [At: IST. Ț. R. 66 / V: (înv) ~lă / Pl: ? / E: tc tavla] (Tcî) Grajd pentru caii boierești sau domnești.

tabla1 sf [At: (a. 1813) URICARIUL XIV, 234 / Pl: ~le, (reg) tăblăli / E: tc tabla] 1 Tavă (1) pe care își poartă marfa plăcintării, rahagiii etc. Si: (reg) tablă1 (29). 2 (Pex) Marfa care se află pe tabla1 (1). 3 (Mol) Tavă (1) de servit Si: tipsie (1).

TABLÁ, tablale, s. f. Tavă sau măsuță pe care își poartă marfa plăcintarii, rahagiii etc. ♦ (Reg.) Tavă de servit. – Din tc. tabla.

TABLÁ, tablale, s. f. Tavă sau măsuță (de lemn) pe care își poartă marfa plăcintarii, rahagiii etc. Așeza pe o tabla de lemn niște plăcinte mari și frumoase. SADOVEANU, O. VIII 115. Cu ce nerăbdare așteptam să-și puie plăcintarul jos tablaua din cap. NEGRUZZI, S. I 285. Simigiii cu tablalele lor sferice puse pe cap... făceau contrast cu alunarii și cu vînzătorii de șerbet din Fanar. FILIMON, C. 58. ♦ (Mold.) Tavă de servit (mai ales din metal). Urma alt om al lumii răsăritene care purta tablaua cu stacane. SADOVEANU, M. C. 119. Lasă, Anică, tablaua pe masă, zise ea femeii. HOGAȘ, M. N. 27. Intră Marghiolița și după dînsa Ioana, purtînd tablaua cu dulceți. ALECSANDRI, T. I 45.

TABLÁ ~le f. rar Tavă mare, rotundă, adesea ornamentată, pe care își pun marfa plăcintarii. [Art. tablaua; G.-D. tablei; Sil. ta-bla] /<turc. tabla

TABLA s.f. (Mold.) Tavă. Și el îndată să sculă și-mi luă tablaoa din cap și o aruncă cu totul gios. H 17792, 82v. Etimologie: tc. tabla. Cf. s î n i e.

tablà f. 1. masa plăcintarilor și a rahagiilor: o tabla rotundă și încărcată cu covrigi, simiți, plăcinte AL.; 2. tavă mare pătrată: mergeți de gătiți tablalele ca dulceți AL. [Turc. TABLÁ].

1) tablá f. (turc. tabla și tavla, d. it. távola, de unde și ngr. távla, V. tablă). Mold. Suprafață de lemn orĭ de metal pătrată saŭ rotundă pe care alvițariĭ îșĭ duc marfa saŭ pe care se duce cafea, dulceață ș. a. – În Munt. tavă.

2) tablá f. (turc. tavlá și istabl, ngr. stávlos, d. lat. stábulum, staul. V. tabla-bașa). L. V. Grajd la Turcĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tabla (înv.) (desp. ta-bla) s. f., art. tablaua, g.-d. art. tablalei; pl. tablale

tabla (înv.) (ta-bla) s. f., art. tablaua, g.-d. art. tablalei; pl. tablale, art. tablalele

tablá s. f. (sil. -bla), art. tabláua, g.-d. art. tablálei; pl. tablále

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TABLÁ s. f. Instrument muzical indian format din două tobe, care sunt lovite cu degetele sau podul palmei.

Intrare: tabla
  • silabație: ta-bla info
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabla
  • tablaua
plural
  • tablale
  • tablalele
genitiv-dativ singular
  • tablale
  • tablalei
plural
  • tablale
  • tablalelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tabla, tablalesubstantiv feminin

  • 1. învechit Tavă sau măsuță pe care își poartă marfa plăcintării, rahagiii etc. DEX '09 DLRLC
    diminutive: tăblăluță
    • format_quote Așeza pe o tabla de lemn niște plăcinte mari și frumoase. SADOVEANU, O. VIII 115. DLRLC
    • format_quote Cu ce nerăbdare așteptam să-și puie plăcintarul jos tablaua din cap. NEGRUZZI, S. I 285. DLRLC
    • format_quote Simigiii cu tablalele lor sferice puse pe cap... făceau contrast cu alunarii și cu vînzătorii de șerbet din Fanar. FILIMON, C. 58. DLRLC
    • 1.1. regional Tavă de servit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Urma alt om al lumii răsăritene care purta tablaua cu stacane. SADOVEANU, M. C. 119. DLRLC
      • format_quote Lasă, Anică, tablaua pe masă, zise ea femeii. HOGAȘ, M. N. 27. DLRLC
      • format_quote Intră Marghiolița și după dînsa Ioana, purtînd tablaua cu dulceți. ALECSANDRI, T. I 45. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.