3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TALC s. n. Silicat natural hidratat de magneziu, de culoare albă-verzuie, unsuros și moale la pipăit, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. – Din fr. talc. Cf. it. talco, germ. Talk.

TALC s. n. Silicat natural hidratat de magneziu, de culoare albă-verzuie, unsuros și moale la pipăit, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. – Din fr. talc. Cf. it. talco, germ. Talk.

talc sn [At: ȘINCAI, ap. DR. V, 562 / E: fr talc, ger Talk] 1 (Și, iuz, îs ~ de Veneția) Silicat natural hidratat de magneziu, de culoare albă-verzuie, unsuros și moale la pipăit, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. 2 (Șîs pudră de ~) Pudră obținută prin pulverizarea talcului (1), folosită contra iritațiilor pielii sau în terapeutica unor boli.

TALC, talcuri, s. n. Mineral format dintr-un silicat hidratat de magneziu de culoare albă-verzuie, unsuros și moale la pipăit, care se folosește mai ales în formă de praf în industria farmaceutică, textilă etc.

TALC s.n. Silicat hidratat de magneziu natural, unsuros, alb-verzui, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. [< fr. talc, it. talco, germ. Talk < ar. talak].

TALC s. n. silicat natural hidratat de magneziu, unsuros, alb-verzui, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. (< fr. talc, germ. Talk)

TALC n. Mineral unsuros și moale, alb-verzui, întrebuințat în medicină, cosmetică și în industrie. /<fr. talc

talc n. substanță albicioasă, verzuie sau gălbuie, pentru fabricarea creioanelor colorate: talcul e un silicat de magnezie.

*talc n., pl. urĭ (fr. talc, ar. thalg). Min. Un silicat de magnezie anidru (H2 Mg3 Si4 O12) supt forma unuĭ mineral alb orĭ verzuĭ unsuros, cu structură lamelară. Un fel de talc care, prefăcut în praf, se întrebuințează ca suliman.

TÂLC, tâlcuri, s. n. (Pop.) 1. Înțeles2, sens, rost, semnificație. ◊ Loc. adv. Cu tâlc = cu subînțeles; cu rost, cu socoteală. ♦ Interpretare, explicație. 2. Glumă alegorică, fabulă, pildă. ◊ Expr. A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric. – Din sl. tlŭkŭ.

TÂLC, tâlcuri, s. n. (Pop.) 1. Înțeles2, sens, rost, semnificație. ◊ Loc. adv. Cu tâlc = cu subînțeles; cu rost, cu socoteală. ♦ Interpretare, explicație. 2. Glumă alegorică, fabulă, pildă. ◊ Expr. A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric. – Din sl. tlŭkŭ.

tâlc sn [At: (a. 1564) BV I, 518/7 / Pl: ~uri / E: slv тлъкъ] 1 (Pop) Interpretare. 2 (Pop) Explicație (1). 3 (Pop) Înțeles. 4 (Pop; îlav) Cu ~ Cu subînțeles. 5 (Pop; îal) Cu rost. 6 (Pop) Povestire alegorică Si: fabulă, pildă. 7 (Pop; îe) A vorbi (sau a răspunde) în ~uri A vorbi (sau a răspunde) figurat, alegoric. 8 (Reg; îe) A fl om cu ~uri Se spune despre o persoană șireată, rafinată, care vorbește cu subÎnțelesuri. 9 (Reg; îe) A se pune la ~ A pălăvrăgi.

TÎLC, tîlcuri, s. n. 1. Înțeles, sens, rost, semnificație. Trebuie să căutăm tîlcul lucrurilor și al faptelor. CAMIL PETRESCU, O. I 342. Se mai aflase iarăși de cătră acei care stăruiesc și socotesc ca să afle toate, că și porecla postelnicului Ștefan avea un tîlc. SADOVEANU, F. J. 517. Bătrîna își încreți pielița frunții osoase, încercînd să prindă tîlcul cuvintelor. C. PETRESCU, A. 397. ◊ Loc. adv. Cu tîlc = cu subînțeles; cu rost, cu socoteală. Mă gîndesc uneori, tovarășe profesor, că Floarea fu jertfă și visul cu tîlc. SADOVEANU, A. L. 150. Călugării care trecură pe lîngă el îl priviră... zîmbind cu tîlc. STĂNOIU, C. I. 146. ♦ Interpretare, explicație. Pînă noaptea tîrziu bătrînii au stat de vorbă dînd fel de fel de tîlcuri scrisorii. BASSARABESCU, S. N. 133. 2. Glumă alegorică, fabulă, pildă. Și se iau ei ba din tîlcuri, ba din cimilituri, ba din pîcîlit, ba din una, ba din alta. CREANGĂ, P. 168. ◊ Expr. A vorbi în tîlcuri = a vorbi în pilde, figurat, alegoric. Dascălul Simeon Fosa din Țuțuieni, numai pentru că vorbește mai în tîlcuri decît alții... cere trei husăși pe lună. CREANGĂ, A. 16. Vorbești numai în tîlcuri, să nu te mai priceapă nimeni. ȘEZ. I 100.

TÂLC ~uri n. 1) Înțeles profund, ascuns; noimă; subînțeles. ◊ Om cu ~ om priceput. Fără ~ fără noimă; fără rost. A nu avea nici un ~ a fi complet lipsit de sens. 2) Învățătură exprimată alegoric; poveste moralizatoare; parabolă. ◊ A vorbi în ~uri a vorbi figurat; a vorbi în pilde. /<sl. tluku

tâlc n. 1. explicarea înțelesului mai profund al unui text, în special al sfintei Scripturi: Evanghelie cu tâlc; 2. pildă: vorbește numai în tâlcuri CR.; om cu tâlcuri, rafinat, șiret. [Slav. TLŬKŬ, interpretare].

tîlc n., pl. urĭ (vsl. tlŭkŭ, interpretare). Vechĭ. Rar azĭ. Interpretare, explicarea înțelesuluĭ. Pildă, vorbă figurată: a vorbi în tîlcurĭ. Pop. Vorbă, taĭfas, taĭnă: babele s’aŭ pus la tîlc. Om cu tîlcurĭ, om adînc, greŭ de priceput dintr’o dată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tâlc (pop.) s. n., pl. tấlcuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: talc
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talc
  • talcul
  • talcu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • talc
  • talcului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tâlc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâlc
  • tâlcul
  • tâlcu‑
plural
  • tâlcuri
  • tâlcurile
genitiv-dativ singular
  • tâlc
  • tâlcului
plural
  • tâlcuri
  • tâlcurilor
vocativ singular
plural
Intrare: țâlc
țâlc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

talc

  • 1. Silicat natural hidratat de magneziu, de culoare albă-verzuie, unsuros și moale la pipăit, folosit în industria farmaceutică, textilă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: steatit

etimologie:

tâlc popular

  • exemple
    • Trebuie să căutăm tîlcul lucrurilor și al faptelor. CAMIL PETRESCU, O. I 342.
      surse: DLRLC
    • Se mai aflase iarăși de cătră acei care stăruiesc și socotesc ca să afle toate, că și porecla postelnicului Ștefan avea un tîlc. SADOVEANU, F. J. 517.
      surse: DLRLC
    • Bătrîna își încreți pielița frunții osoase, încercînd să prindă tîlcul cuvintelor. C. PETRESCU, A. 397.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Cu tâlc = cu subînțeles; cu rost, cu socoteală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Mă gîndesc uneori, tovarășe profesor, că Floarea fu jertfă și visul cu tîlc. SADOVEANU, A. L. 150.
        surse: DLRLC
      • Călugării care trecură pe lîngă el îl priviră... zîmbind cu tîlc. STĂNOIU, C. I. 146.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Om cu tâlc = om priceput.
        surse: NODEX
    • 1.2. locuțiune adverbială Fără tâlc = fără noimă; fără rost.
      surse: NODEX
    • 1.3. expresie A nu avea nici un tâlc = a fi complet lipsit de sens.
      surse: NODEX
    • exemple
      • Pînă noaptea tîrziu bătrînii au stat de vorbă dînd fel de fel de tîlcuri scrisorii. BASSARABESCU, S. N. 133.
        surse: DLRLC
  • 2. Glumă alegorică.
    exemple
    • Și se iau ei ba din tîlcuri, ba din cimilituri, ba din pîcîlit, ba din una, ba din alta. CREANGĂ, P. 168.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Dascălul Simeon Fosa din Țuțuieni, numai pentru că vorbește mai în tîlcuri decît alții... cere trei husăși pe lună. CREANGĂ, A. 16.
        surse: DLRLC
      • Vorbești numai în tîlcuri, să nu te mai priceapă nimeni. ȘEZ. I 100.
        surse: DLRLC

etimologie: