talc sn [At: ȘINCAI, ap. DR. V, 562 / E: fr talc, ger Talk] 1 (Și, iuz, îs ~ de Veneția) Silicat natural hidratat de magneziu, de culoare albă-verzuie, unsuros și moale la pipăit, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. 2 (Șîs pudră de ~) Pudră obținută prin pulverizarea talcului (1), folosită contra iritațiilor pielii sau în terapeutica unor boli.

TALC, talcuri, s. n. Mineral format dintr-un silicat hidratat de magneziu de culoare albă-verzuie, unsuros și moale la pipăit, care se folosește mai ales în formă de praf în industria farmaceutică, textilă etc.

TALC s.n. Silicat hidratat de magneziu natural, unsuros, alb-verzui, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. [< fr. talc, it. talco, germ. Talk < ar. talak].

TALC s. n. silicat natural hidratat de magneziu, unsuros, alb-verzui, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. (< fr. talc, germ. Talk)

TALC n. Mineral unsuros și moale, alb-verzui, întrebuințat în medicină, cosmetică și în industrie. /<fr. talc

talc n. substanță albicioasă, verzuie sau gălbuie, pentru fabricarea creioanelor colorate: talcul e un silicat de magnezie.

*talc n., pl. urĭ (fr. talc, ar. thalg). Min. Un silicat de magnezie anidru (H₂ Mg₃ Si₄ O₁₂) supt forma unuĭ mineral alb orĭ verzuĭ unsuros, cu structură lamelară. Un fel de talc care, prefăcut în praf, se întrebuințează ca suliman.

talc s. n.

talc s. n.

talc s. n.

TALC s. v. steatit.