STEATIT s. n. Varietate de talc, de culoare albă, gălbuie sau cenușie, cu diferite folosiri în industrie, cosmetică, la fabricarea unor obiecte decorative etc. [Pr.: ste-a-] – Din fr. stéatite, germ. Steatit.

steatit sn [At: ȘĂINEANU² / P: ste-a~ / V: ~ă sf / Pl: ? / E: fr stéatite, ger Steatit] Varietate de talc de culoare albă, alb-verzuie, gălbuie sau cenușie, cu diferite întrebuințări în industrie, cosmetică, la fabricarea obiectelor decorative etc.

STEATIT s. n. Varietate de talc, de culoare albă, gălbuie sau cenușie, cu diferite întrebuințări în industrie, la fabricarea unor obiecte decorative etc. [Pr.: ste-a-] – Din fr. stéatite, germ. Steatit.

STEATIT s. n. Varietate de talc, de culoare albă-verzuie, cu diferite întrebuințări în industrie; silicat de magneziu. – Pronunțat: ste-a-.

STEATIT s.n. Varietate de talc compactă, de culoare albă-verzuie. [< fr. stéatite].

STEATIT s. n. varietate fibroasă și compactă de talc, albă-verzuie, în rocile metamorfice. (< fr. stéatite, germ. Steatit)

STEATIT n. Mineral compact de culoare albă, cenușie sau gălbuie, întrebuințat la confecționarea unor obiecte decorative și ca materie primă la fabricarea izolatoarelor etc. /<fr. stéatite, germ. Steatit

steatită sf vz steatit

steatită f. piatră moale, un fel de cretă colorată de care se servesc croitorii pentru a face însemnări pe stofă.

*steatítă f., pl. e (vgr. steatites, d. stéar, seŭ). Afin. Un fel de talc (silicat de magnezie, din al căruĭ praf se fac cozmetice) și pe care croitoriĭ îl întrebuințează îld. cretă. – Pop. federvais.

steatit (desp. ste-a-) s. n.

steatit (ste-a-) s. n.

steatit s. n. (sil. ste-a-)

STEATIT s. (MIN.) talc.