6 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

talam1 sn [At: HELIADE, O. I, 359 / S și: (înv) tha~ / Pl: ~e / E: it talamo, ngr Θάλαμσς] (Înv) 1 Dormitor (3). 2 Pat (nupțial). 3 (Atm) Ventricul.

TALÍM, talimuri, s. n. (Înv.) 1. Plecăciune, reverență. 2. Apucătură, deprindere; gest. [Var.: talấm s. n.] – Din tc. talim.

talâm sn [At: ALECSANDRI, T. 1332 / V: (înv) ~lim, tălim / Pl: ~uri / E: tc talim] (Tcî) 1 Reverență. 2 Compliment1 (1). 3 Ceremonial (3). 4 Apucătură (8). 5 Dans popular asemănător cu sârba. 6 Melodie după care se execută dansul talâmul (5).

tălam s [At: LB / V: (îrg) talant, ~lian / E: ns cf mg talám] (Îrg) 1 (Șîf talant; îe) A-i fi (cuiva) ~ A-i fi rușine. 2 (Îae) A-i fi lehamite de ceva. 3 (Îe) A-i fi (cuiva) ~lian A i se părea ceva ciudat Si: a se mira.

TALẤM, talâmuri, s. n. (Înv.) 1. Plecăciune, reverență. 2. Apucătură, deprindere; gest. [Var.: talím s. n.] – Din tc. tālim.

TALÎ́M, talîmuri, s. n. (Învechit; și în forma talim) 1. Plecăciune, închinăciune, reverență, temenea, compliment. Lipicescu... prezintă ciubucul lui Hîrzobeanu cu talim turcesc. ALECSANDRI, T. 1332. 2. Apucătură, deprindere, manieră; gest. Se oprea grav în fața unui tablou, îl fixa c-o privire scrutătoare... își țuguia buzele, închidea din ochi... După aceea trecea la alt tablou, făcea aceleași talîmuri. La TDRG. – Variantă: talim s. n.

TALAM(O)-, -TALÁM elem. „receptacul vegetal, talamus”. (< fr. thalam/o/-, -thalame, cf. lat. thalamus, gr. thalamos)

talâm n. închinăciune după moda orientală (v. temenea): făcând turcești talâmuri cât poate un Bulgar AL. [Turc. TALIM, exercițiu militar].

talî́m n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] talim, învățătură, exercițiŭ militar). Vechĭ. Deprindere, obiceĭ. Formalitate, temenea ceremonioasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

talím/talấm s. n., pl. talímuri/talấmuri

talâm/talím s. n., pl. talâmuri/talímuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TALÂM s. v. apucătură, compliment, comportament, comportare, conduită, deprindere, închinăciune, maniere, mătanie, moravuri, năravuri, obiceiuri, plecăciune, ploconeală, purtare, reverență, temenea.

arată toate definițiile

Intrare: talam
talam
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: talam (pref.)
talam (pref.)
prefix (I7-P)
  • talam
Intrare: talam (subst.)
talam (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DAR, MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talam
  • talamul
  • talamu‑
plural
  • talame
  • talamele
genitiv-dativ singular
  • talam
  • talamului
plural
  • talame
  • talamelor
vocativ singular
plural
Intrare: talam (suf.)
talam (suf.)
sufix (I7-S)
  • talam
Intrare: talâm
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talâm
  • talâmul
  • talâmu‑
plural
  • talâmuri
  • talâmurile
genitiv-dativ singular
  • talâm
  • talâmului
plural
  • talâmuri
  • talâmurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talim
  • talimul
  • talimu‑
plural
  • talimuri
  • talimurile
genitiv-dativ singular
  • talim
  • talimului
plural
  • talimuri
  • talimurilor
vocativ singular
plural
Intrare: tălam
tălam
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)