6 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

talam2 i vz talang

talam1 sn [At: HELIADE, O. I, 359 / S și: (înv) tha~ / Pl: ~e / E: it talamo, ngr Θάλαμσς] (Înv) 1 Dormitor (3). 2 Pat (nupțial). 3 (Atm) Ventricul.

TALÍM, talimuri, s. n. (Înv.) 1. Plecăciune, reverență. 2. Apucătură, deprindere; gest. [Var.: talấm s. n.] – Din tc. talim.

talâm sn [At: ALECSANDRI, T. 1332 / V: (înv) ~lim, tălim / Pl: ~uri / E: tc talim] (Tcî) 1 Reverență. 2 Compliment1 (1). 3 Ceremonial (3). 4 Apucătură (8). 5 Dans popular asemănător cu sârba. 6 Melodie după care se execută dansul talâmul (5).

tălam s [At: LB / V: (îrg) talant, ~lian / E: ns cf mg talám] (Îrg) 1 (Șîf talant; îe) A-i fi (cuiva) ~ A-i fi rușine. 2 (Îae) A-i fi lehamite de ceva. 3 (Îe) A-i fi (cuiva) ~lian A i se părea ceva ciudat Si: a se mira.

TALẤM, talâmuri, s. n. (Înv.) 1. Plecăciune, reverență. 2. Apucătură, deprindere; gest. [Var.: talím s. n.] – Din tc. tālim.

TALÎ́M, talîmuri, s. n. (Învechit; și în forma talim) 1. Plecăciune, închinăciune, reverență, temenea, compliment. Lipicescu... prezintă ciubucul lui Hîrzobeanu cu talim turcesc. ALECSANDRI, T. 1332. 2. Apucătură, deprindere, manieră; gest. Se oprea grav în fața unui tablou, îl fixa c-o privire scrutătoare... își țuguia buzele, închidea din ochi... După aceea trecea la alt tablou, făcea aceleași talîmuri. La TDRG. – Variantă: talim s. n.

TALAM(O)-, -TALÁM elem. „receptacul vegetal, talamus”. (< fr. thalam/o/-, -thalame, cf. lat. thalamus, gr. thalamos)

talâm n. închinăciune după moda orientală (v. temenea): făcând turcești talâmuri cât poate un Bulgar AL. [Turc. TALIM, exercițiu militar].

talî́m n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] talim, învățătură, exercițiŭ militar). Vechĭ. Deprindere, obiceĭ. Formalitate, temenea ceremonioasă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!talâm (înv.) s. n., pl. talâmuri

talim/talâm s. n., pl. talimuri/talâmuri

talâm/talím s. n., pl. talâmuri/talímuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TALÂM s. v. apucătură, compliment, comportament, comportare, conduită, deprindere, închinăciune, maniere, mătanie, moravuri, năravuri, obiceiuri, plecăciune, ploconeală, purtare, reverență, temenea.

talîm s. v. APUCĂTURĂ. COMPLIMENT. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. DEPRINDERE. ÎNCHINĂCIUNE. MANIERE. MĂTANIE. MORAVURI. NĂRAVURI. OBICEIURI. PLECĂCIUNE. PLOCONEALĂ. PURTARE. REVERENȚĂ. TEMENEA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

talím (-muri), s. n.1. Ceremonial, plecăciune. – 2. Lingușeală. – Mr. tilime „instrucție”, megl. tălim. Tc. talim „îndeletnicire” (Roesler 603; Șeineanu, II, 346; Lokotsch 2008; Ronzevalle 65), cf. ngr. ταλίμι, bg. talim, sb. talum. Sec. XIX, înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tálam, tálame, s.n. (înv.) 1. cameră (de dormit). 2. pat (nupțial).

talím, talímuri, s.n. (înv.) 1. plăcăciune, reverență. 2. obicei. 3. dans popular.

Intrare: talam
talam
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: talam (pref.)
talam (pref.)
prefix (I7-P)
  • talam
Intrare: talam (subst.)
talam (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DAR, MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talam
  • talamul
  • talamu‑
plural
  • talame
  • talamele
genitiv-dativ singular
  • talam
  • talamului
plural
  • talame
  • talamelor
vocativ singular
plural
Intrare: talam (suf.)
talam (suf.)
sufix (I7-S)
  • talam
Intrare: talim / talâm
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talim
  • talimul
  • talimu‑
plural
  • talimuri
  • talimurile
genitiv-dativ singular
  • talim
  • talimului
plural
  • talimuri
  • talimurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talâm
  • talâmul
  • talâmu‑
plural
  • talâmuri
  • talâmurile
genitiv-dativ singular
  • talâm
  • talâmului
plural
  • talâmuri
  • talâmurilor
vocativ singular
plural
Intrare: tălam
tălam
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

talim, talimuri / talâm, talâmurisubstantiv neutru

învechit
  • 1. Compliment, plecăciune, reverență, temenea, închinăciune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lipicescu... prezintă ciubucul lui Hîrzobeanu cu talim turcesc. ALECSANDRI, T. 1332. DLRLC
  • 2. Apucătură, deprindere, gest, manieră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se oprea grav în fața unui tablou, îl fixa c-o privire scrutătoare... își țuguia buzele, închidea din ochi... După aceea trecea la alt tablou, făcea aceleași talîmuri. La TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.