taft¹ sn [At: ALR II, 4278/812 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Talger de cântar.

taft² sn vz tafta

taft³ sn vz taht

TAFT² s. n. v. taht.

TAFT¹ s. n. v. tafta.

taft n. V. taht: taftul subprefecturei.

taft, V. tact 1.

TAFTA, (2) taftale, s. f. 1. Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce, în mișcare un foșnet caracteristic. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: (înv.) taftă s. f.] – Din tc. tafta. Cf. fr. taffetas.

tact³ sn vz taht

tafătă sf vz tafta

tafet sn vz taftă

tafta [At: (a. 1588) ap. CUV. D. BĂTR. I, 199 / V: (îrg) ~tă (Pl: tafte, tăfți), (îvr) ~fătă, (reg) taută sf taft, (îvr) ~fet (S și: taffet) sn / Pl: ~le / E: tc tafta, fr taffetas, ger Taft, pn tafta, ger Taffet, mg tafota] 1 sf Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce în mișcare un foșnet caracteristic. 2 sf (Înv; îs) ~ de Anglia (sau englezească) sau ~fet gumat Plasture. 3 av (Reg; îe) A fi curat ~ A fi foarte curat. 4 av (Reg; îe) A fi vindecat ~ A fi vindecat cu desăvârșire. 5 sf (Reg; îe) A veni ~ la cot A se potrivi. 6 sf (Ban; îf taută) Panglică ce se poartă în diagonală peste piept în anumite ocazii. 7 sf (Mol) Culoare neagră, lucioasă.

taftă sf vz tafta

taht sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 251 / V: (înv) tact, taft / Pl: ~uri / E: tc taht] (Tcî) 1 Tron împărătesc. 2 Cetate de scaun Si: capitală. 3 Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 5 Stație de poștă.

taută sf vz taftă

tăută sf vz taftă

țâft sn vz țvec

țvec sn [At: MÎNDRESCU, I. G. 99 / V: țvic, (Mun) țâft sn / Pl: ~uri / E: ger Zweck] (Reg) 1 Cui folosit în cizmărie. 2 (Îf țvic) Lemn rotund de plută, având 5-7 cm grosime și până la 8 m lungime.

țvic sn vz țvec

TAFTA, taftale, s. f. Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce, în mișcare, un foșnet caracteristic. [Var.: (înv.) taftă s. f.] – Din tc. tafta. Cf. fr. taf-fetas.

TACT¹ s. n. v. taht.

TAFTA, taftale, s. f. (Și în forma taftă) Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce un foșnet cînd este atinsă. Motanul cel negru, Chirică, se plictisise singur. Îl văd deodată apărînd cu ochii scînteietori, arcuindu-se la picioarele țîțacăi și frecîndu-se de rochia dumnisale de tafta. SADOVEANU, N. F. 34. E negrăit de tulburătoare într-o rochie de tafta liliachie. CAMIL PETRESCU, O. II 359. Eu cînd oi vorbi, Tafta roșie oi croi. PĂSCULESCU, L. P. 145. ◊ (În metafore și comparații, sugerînd ideea de neted, curat) Și tot așa ne-a uns de cîte două-trei ori pe zi cu noapte, pînă ce în vinerea seacă ne-am trezit vindecați taftă. CREANGĂ, A. 32. O întins pînza, o uns-o bine cu miere... și o înfășurat fata... După trecere de cîteva ceasuri era cum îi tafta. ȘEZ. XXI 92. – Variante: (învechit) taftă s. f., taft (TEODORESCU, P. P. 523) s. n.

TAHT, tahturi, s. n. (Învechit; și în forma tact) 1. Reședință, sediu al unei subprefecturi sau al altei administrații sau autorități locale. Trebuia să trimită cîte un raport din fiece oraș și din fiece tact de subtadministrație, întîlnit în drum. CAMIL PETRESCU, O. II 613. M-a dus la tact și d-acolo la oraș. CARAGIALE, S. 87. A fi vreun ispravnic de cei noi, cărora le zic prefecți... E grăbit s-ajungă la tact de aceea lasă bacșișuri bune. ALECSANDRI, T. 46. 2. Stație de poștă; poștă. Zapciul el însuși... îi luă în primire frecîndu-și cu smerenie mîinile și seara la tact se dete iama printre găini și rațe. MACEDONSKI, O. III 37. La tactul de mai sus al poștei, se întîmplase peste noapte o călcare cu omor. CARAGIALE, O. I 287. – Variante: tact, taft (DELAVRANCEA, H. T. 211) s. n.

TAFTA ~le n. 1) Țesătură de mătase lucioasă care foșnește, folosită la confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. [Art. taftaua; G.-D. taftalei] /<turc. tafta, pol. tafta, germ. Taft

TAHT ~uri n. înv. 1) Reședință a unei administrații locale. 2) Han unde călătorii își schimbau caii; stație de poștă. 3) Scaun domnesc. /<turc. taht

tact n. Mold. V. taht: ispravnicul e grăbit s’ajungă la tact AL.

taftă f. mătase lucioasă și netedă: a veni tafta la cot, a se brodi. [Turc. TAFTA, printr’un intermediar slav]. ║ adv. cu desăvârșire, pe deplin (neted ca tafta): în Vinerea seară ne-am trezit vindecați taftă CR.

taht n. reședința unei subprefecturi: chemă la taht pe toți țăranii. [Vechiu-rom. taht, tron, reședință, capitală = turc. TAHT].

1) tact și taft n., pl. urĭ (din maĭ vechĭu taht, d. turc. [d. pers.] taht, tron, capitală, sediŭ; ngr. táhti, taht, tronu sultanuluĭ). Azĭ pop. Rezidența (localu) preturiĭ (suprefecturiĭ) saŭ și al alteĭ autoritățĭ. V. conac.

*taftá f. (fr. taffetas. V. taftă). Un fel de stofă de matasă mată și foșnitoare.

táftă f., pl. e și tăfțĭ (turc. tafta, d. pers. taftah, part. trecut d. taften, a țese, a împleti; rus. taftă, pol. táfta, ngr. taftás; it. taffetá, fr. taffetas, germ. taffet). Vechĭ. Azĭ pop. Un fel de stofă de matasă netedă și lustruită. A veni tafta la cot, a se brodi tocmaĭ (Munt.). Adv. Vindecat taftă (de niște bube), vindecat absolut (Mold. nord).

taht, V. tact 1.

tafta s. f., art. taftaua, g.-d. art. taftalei; (sorturi) pl. taftale

taht (înv.) s. n., pl. tahturi

tafta s. f., art. taftaua, g.-d. art. taftalei; (sorturi) pl. taftale, art. taftalele

taht (înv.) s. n., pl. tahturi

tafta s. f., art. taftaua, g.-d. art. taftalei; pl. taftale

taht s. n., pl. tahturi

tafta

tafta, -tale.

tafta (-ale), s. f. – Țesătură lucioasă de mătase. – Var. mr. tafta. Tc. (per.) tafta (Șeineanu, II, 341; REW 8525), cf. ngr. ταφτᾶς, it. taffetà, fr. taffetas, sp. tafetán, bg., pol., rus. tafta. Sec. XVI.

taht (-turi), s. n. – Sediu, reședință. – Var. taft, tact. Tc. (per.) taht (Șeineanu, II, 344; Lokotsch 1987), cf. ngr. τάχτι.

TAHT s. v. capitală, subprefectură, tron.

taht s. v. CAPITALĂ. SUBPREFECTURĂ. TRON.

țvec, țvecuri, s.n. (reg.) cui (în cizmărie).