13 definiții pentru tăvăleală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂVĂLEÁLĂ, tăvăleli, s. f. 1. Bătaie, trânteală; rostogolire. 2. Fig. (în expr.) A (o) duce (sau ține) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la eforturi fizice; b) (despre lucruri) a nu se strica ușor. – Tăvăli + suf. -eală.

tăvălea sf [At: PANN, P. V. III, 34/10 / Pl: ~eli / E: tăvăli + -eală] 1 Rostogolire pe pământ, pe iarbă, în noroi etc. 2 Trântă (1). 3 (Pfm; d. haine; îla) De ~ De purtat la lucra. 4 (Pfm; d. oameni; îe) A (o) duce (sau ține) la ~ A fi rezistent la eforturi fizice. 5 (Pfm; d. lucruri; îae) A fi rezistent (la purtat, la întrebuințare zilnică).

TĂVĂLEÁLĂ, tăvăleli, s. f. 1. Bătaie, trânteală; rostogolire. 2. Fig. (În expr.) A (o) duce (sau ține) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la eforturi fizice; b) (despre lucruri) a nu se strica ușor. – Tăvăli + suf. -eală.

TĂVĂLEÁLĂ s. f. 1. Faptul de a tăvăli; bătaie, trînteală. Să sculăm tot satul și să-i tragem o tăvăleală. DELAVRANCEA, V. V. 181. S-ar fi sfîrșit rău pentru musafiri înfiorătoarea tăvăleală dacă nu-i dădea fratelui prin minte o stratagemă. CARAGIALE, O. I 366. Se trîntesc, se rup cu ciocul și mănîncă tăvăleală. EMINESCU, O. IV 227. 2. Fig. (În expr.) A (o) duce (sau a ține) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la munci grele, a suporta eforturi fizice mari. Sînt, slavă domnului! sănătos și voinic, duc bine la tăvăleală. CARAGIALE, O. III 289; b) (despre lucruri) a fi rezistent, a nu se strica ușor, a putea fi întrebuințat multă vreme.

tăvăleală f. 1. fapta de a (se) tăvăli; 2. întrebuințare zilnică: haină de tăvăleală; 3. fam. trânteală: i-a tras o tăvăleală.

tăvăleálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a tăvăli. Întrebuințare zilnică: haĭnă de tăvăleală (dîrvală, gĭurumea), această haĭnă duce (rezistă) la tăvăleală. Fam. A trage cuĭva o tăvăleală, a-l da tava, a-ĭ trage o trînteală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăvăleálă s. f., g.-d. art. tăvălélii; pl. tăvăléli

tăvăleálă s. f., g.-d. art. tăvălélii; pl. tăvăléli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂVĂLEÁLĂ s. v. bătaie, încăierare, luptă.

tăvălea s. v. BĂTAIE. ÎNCĂIERARE. LUPTĂ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tăvăleală, tăvăleli s. f. (pop., er.) act sexual.

a ține la tăvăleală expr. 1. a fi rezistent în condiții de solicitare maximă. 2. a fi robust / viguros. 3. a suporta fără proteste multe privațiuni.

Intrare: tăvăleală
tăvăleală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăvălea
  • tăvăleala
plural
  • tăvăleli
  • tăvălelile
genitiv-dativ singular
  • tăvăleli
  • tăvălelii
plural
  • tăvăleli
  • tăvălelilor
vocativ singular
plural

tăvăleală

  • 1. Faptul de a tăvăli.
    exemple
    • Să sculăm tot satul și să-i tragem o tăvăleală. DELAVRANCEA, V. V. 181.
      surse: DLRLC
    • S-ar fi sfîrșit rău pentru musafiri înfiorătoarea tăvăleală dacă nu-i dădea fratelui prin minte o stratagemă. CARAGIALE, O. I 366.
      surse: DLRLC
    • Se trîntesc, se rup cu ciocul și mănîncă tăvăleală. EMINESCU, O. IV 227.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat expresie A (o) duce (sau ține) la tăvăleală = (despre oameni) a fi rezistent la eforturi fizice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Sînt, slavă domnului! sănătos și voinic, duc bine la tăvăleală. CARAGIALE, O. III 289.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat expresie A (o) duce (sau ține) la tăvăleală = (despre lucruri) a nu se strica ușor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Tăvăli + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98