9 definiții pentru rostogolire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROSTOGOLIRE, rostogoliri, s. f. Acțiunea de a (se) rostogoli și rezultatul ei; rostogolit. – V. rostogoli.

ROSTOGOLIRE, rostogoliri, s. f. Acțiunea de a (se) rostogoli și rezultatul ei; rostogolit. – V. rostogoli.

rostogolire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: rostogoli] 1 Înaintare, cădere, prăbușire (însoțită) de zgomot a ceva, printr-o mișcare de rotire în jurul lui însuși Si: (rar) rostogolit1 (1). 2 Mișcare continuă a valurilor unei ape.

ROSTOGOLIRE, rostogoliri, s. f. Acțiunea de a (se) rostogoli și rezultatul ei. 1. Cădere, înaintare, învîrtire, prăbușire (însoțită de zgomot) a unui obiect, printr-o mișcare de rotire în jurul lui însuși. Peste liniștea aceasta năvăli un zgomot strein, dușmănos. Întîi învălmășit, nelămurit, ca o rostogolire de bolovăniș. V. ROM. iulie 1953, 130. Tunetul părea dintr-o dată o rostogolire a munților în juru-ne. SADOVEANU, O. VIII 243. Sub bolta cerului cîntecul lui părea rostogolirea unui ban de argint pe fundul unei căldări de aramă. DAN, U. 52. ◊ Fig. Rostogolire de întîmplări ciudate, ca în visuri. BASSARABESCU, S. N. 67. 2. Mișcarea continuă făcută de valurile unei ape sau de norii care alunecă pe cer. Apele [erau] de un verde cenușiu, cu rostogoliri încete și mari. DUMITRIU, P. F. 5. Oltul trece, păstrîndu-și aceeași îngîndurată rostogolire a undelor. BOGZA, C. O. 200. ♦ Ceea ce se rostogolește; grămezi care cad, se prăbușesc, se rostogolesc. Rostogoliri de nouri veneau din urmă. SADOVEANU, M. 182.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rostogolire s. f., g.-d. art. rostogolirii; pl. rostogoliri

rostogolire s. f., g.-d. art. rostogolirii; pl. rostogoliri

rostogolire s. f., g.-d. art. rostogolirii; pl. rostogoliri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROSTOGOLIRE s. 1. v. tăvălire. 2. v. prăbușire.

ROSTOGOLIRE s. 1. tăvălire. (~ lor în iarbă.) 2. prăbușire, prăvălire, (rar) rostogolit. (~ cuiva în prăpastie.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ROSTOGOLÍRE s. f. (FIZ.) Mișcare a unui corp aflat în contact cu un alt corp, efectuată în așa fel încât viteza relativă dintre punctele de contact ale celor două corpuri să fie mereu nulă. Pot efectua o r. numai corpurile a căror suprafață este convexă (ex. sfera) sau riglată (ex. cilindrul, conul). În cazul r., frecarea este mult mai mică decât în cazul alunecării, fapt care a stat la baza unor importante invenții tehnice (ex. roata, rulmentul etc.).

Intrare: rostogolire
rostogolire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rostogolire
  • rostogolirea
plural
  • rostogoliri
  • rostogolirile
genitiv-dativ singular
  • rostogoliri
  • rostogolirii
plural
  • rostogoliri
  • rostogolirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rostogolire, rostogolirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) rostogoli și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rostogolit
    • 1.1. Cădere, înaintare, învîrtire, prăbușire (însoțită de zgomot) a unui obiect, printr-o mișcare de rotire în jurul lui însuși. DLRLC
      • format_quote Peste liniștea aceasta năvăli un zgomot strein, dușmănos. Întîi învălmășit, nelămurit, ca o rostogolire de bolovăniș. V. ROM. iulie 1953, 130. DLRLC
      • format_quote Tunetul părea dintr-o dată o rostogolire a munților în juru-ne. SADOVEANU, O. VIII 243. DLRLC
      • format_quote Sub bolta cerului cîntecul lui părea rostogolirea unui ban de argint pe fundul unei căldări de aramă. DAN, U. 52. DLRLC
      • format_quote figurat Rostogolire de întîmplări ciudate, ca în visuri. BASSARABESCU, S. N. 67. DLRLC
    • 1.2. Mișcarea continuă făcută de valurile unei ape sau de norii care alunecă pe cer. DLRLC
      • format_quote Apele [erau] de un verde cenușiu, cu rostogoliri încete și mari. DUMITRIU, P. F. 5. DLRLC
      • format_quote Oltul trece, păstrîndu-și aceeași îngîndurată rostogolire a undelor. BOGZA, C. O. 200. DLRLC
      • 1.2.1. Ceea ce se rostogolește; grămezi care cad, se prăbușesc, se rostogolesc. DLRLC
        • format_quote Rostogoliri de nouri veneau din urmă. SADOVEANU, M. 182. DLRLC
etimologie:
  • vezi rostogoli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.