16 definiții pentru tămădui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂMĂDUÍ, tămăduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) însănătoși, a (se) vindeca, a (se) lecui. [Prez. ind. și: tămắdui] – Din magh. támadni „a sprijini”, „a ajuta”.

TĂMĂDUÍ, tămăduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) însănătoși, a (se) vindeca, a (se) lecui. [Prez. ind. și: tămắdui] – Din magh. támadni „a sprijini”, „a ajuta”.

tămădui [At: PSALT. HUR. 87v/7 / V: (reg) ~di / Pzi: ~esc, (reg) ~mădui / E: mg támadni „a sprijini, a ajuta”] 1-2 vtr (Pop) A (se) vindeca (de o boală) Si: a (se) însănătoși, a (se) lecui, a (se) vindeca. 3 vt (Înv; fig) A îndrepta o greșeală, un rău făcut cuiva, o pagubă etc. 4-5 vtr (Înv) A (se) naște Si: a (se) crea, a (se) înfiripa. 6 vt (Reg; îe) A ~ lumină (într-o afacere) A clarifica (5) ceva. 7 vr (Reg; îf) A se ~di la ceva A-și face rost de ceva.

TĂMĂDUÍ, tămăduiesc, vb. IV. Tranz. (În concurență cu vindeca; cu privire la persoane) A face să-și recapete sănătatea, a însănătoși, a lecui; (cu privire la boli, suferințe) a face să dispară, a înlătura. Ca să învețe a tămădui boalele, are nevoie să poarte ciolane de morți în traistă? MIRONESCU, S. A. 138. Dacă ești doftor, vin de mă tămăduiește de răgușeală și le dă pace boierilor. ALECSANDRI, T. I 60. (Figurat sau în contexte figurate) N-ai știut nici de năcazurile, nici de zbuciumele, nici de valurile de pe la noi. Au fost destule; dar vremea le-a tămăduit pe toate și toate s-au liniștit. SADOVEANU, O. VII 49. Cele două luni de spital au tămăduit mai ales altfel de răni, mai vechi și mai dureroase. POPA, V. 341. Căci nu știu vreo buruiană, Să iei foi să-mi pun la rană, Dorul să-mi tămăduiască. TEODORESCU, P. P. 314. ◊ Refl. Și craiul, ca să se tămăduiască muierea, porunci pușcașilor să meargă să împuște cerbul. RETEGANUL, P. I 49. Tînăra s-a tămăduit. CARAGIALE, O. III 43. Nu e rană de cuțit, Ci-i chiar rană de cuvînt, Că de cuțit dacă-ar fi, De mult s-ar tămădui. SEVASTOS, C. 217. (Fig.) Reaoa nărăvire Ce o aveți din fire Nu se tămăduiește. ALEXANDRESCU, M. 332. – Prez. ind. și: tămắdui (C. PETRESCU, Î. II 266, CARAGIALE, O. III 44).

A TĂMĂDUÍ ~iésc tranz. pop. A face să se tămăduiască. /<ung. támadni

A SE TĂMĂDUÍ mă ~iésc intranz. pop. 1) A reveni la starea normală (după o boală); a deveni sănătos; a se însănătoși; a se îndrepta; a se vindeca; a se lecui. 2) (despre răni) A dispărea în urma unui tratament; a se lecui; a se vindeca. 3) fig. (despre stări sufletești apăsătoare) A înceta de a se mai manifesta; a dispărea. /<ung. támadni

tămăduì v. a (se) vindeca. [Ung. TAMÁDNI, a se scula, a se ridica (românește: dintr’o boală)].

tămắduĭ și -ĭésc v. tr. (ung. támadni, a răsări, a se scula, a se răscula). Vindec. Fig. Iron. Fur (adică „fac să dispară lucru ca boala trecută”).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tămăduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tămăduiésc, imperf. 3 sg. tămăduiá; conj. prez. 3 să tămăduiáscă

tămăduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tămăduiésc, imperf. 3 sg. tămăduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tămăduiáscă

tămădui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tămăduiesc, conj. tămăduiască)

tămăduesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂMĂDUÍ vb. v. însănătoși.

TĂMĂDUI vb. (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tămăduí (tămăduiésc, tămăduít), vb. – A vindeca, a face sănătos. Mag. támadni (Cihac, II, 531; Gáldi, Dict., 97). – Der. tămăduială, s. f. (vindecare); tămăduitor, adj. (curativ, lecuitor).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tămăduí, tămăduiesc, vb. tranz. și refl. – A vindeca, a lecui: „Rău mă tem că nu mi-a tré, / Dumăta mă tămădé” (Memoria, 2001: 107). – Din magh. támadni „a sprijini, a ajuta” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

tămăduí, tămăduiesc, vb. tranz. și refl. – A vindeca, a lecui: „Rău mă tem că nu mi-a tré, / Dumăta mă tămădé” (Memoria 2001: 107). – Din magh. támadni „a sprijini, a ajuta”.

Intrare: tămădui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tămădui
  • tămăduire
  • tămăduit
  • tămăduitu‑
  • tămăduind
  • tămăduindu‑
singular plural
  • tămăduiește
  • tămăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tămăduiesc
(să)
  • tămăduiesc
  • tămăduiam
  • tămăduii
  • tămăduisem
a II-a (tu)
  • tămăduiești
(să)
  • tămăduiești
  • tămăduiai
  • tămăduiși
  • tămăduiseși
a III-a (el, ea)
  • tămăduiește
(să)
  • tămăduiască
  • tămăduia
  • tămădui
  • tămăduise
plural I (noi)
  • tămăduim
(să)
  • tămăduim
  • tămăduiam
  • tămăduirăm
  • tămăduiserăm
  • tămăduisem
a II-a (voi)
  • tămăduiți
(să)
  • tămăduiți
  • tămăduiați
  • tămăduirăți
  • tămăduiserăți
  • tămăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • tămăduiesc
(să)
  • tămăduiască
  • tămăduiau
  • tămădui
  • tămăduiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tămădui
  • tămăduire
  • tămăduit
  • tămăduitu‑
  • tămăduind
  • tămăduindu‑
singular plural
  • tămăduie
  • tămăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tămădui
(să)
  • tămădui
  • tămăduiam
  • tămăduii
  • tămăduisem
a II-a (tu)
  • tămădui
(să)
  • tămădui
  • tămăduiai
  • tămăduiși
  • tămăduiseși
a III-a (el, ea)
  • tămăduie
(să)
  • tămăduie
  • tămăduia
  • tămădui
  • tămăduise
plural I (noi)
  • tămăduim
(să)
  • tămăduim
  • tămăduiam
  • tămăduirăm
  • tămăduiserăm
  • tămăduisem
a II-a (voi)
  • tămăduiți
(să)
  • tămăduiți
  • tămăduiați
  • tămăduirăți
  • tămăduiserăți
  • tămăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • tămăduie
(să)
  • tămăduie
  • tămăduiau
  • tămădui
  • tămăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tămădui

  • 1. popular A (se) însănătoși, a (se) vindeca, a (se) lecui.
    exemple
    • Ca să învețe a tămădui boalele, are nevoie să poarte ciolane de morți în traistă? MIRONESCU, S. A. 138.
      surse: DLRLC
    • Dacă ești doftor, vin de mă tămăduiește de răgușeală și le dă pace boierilor. ALECSANDRI, T. I 60.
      surse: DLRLC
    • figurat N-ai știut nici de năcazurile, nici de zbuciumele, nici de valurile de pe la noi. Au fost destule; dar vremea le-a tămăduit pe toate și toate s-au liniștit. SADOVEANU, O. VII 49.
      surse: DLRLC
    • figurat Cele două luni de spital au tămăduit mai ales altfel de răni, mai vechi și mai dureroase. POPA, V. 341.
      surse: DLRLC
    • figurat Căci nu știu vreo buruiană, Să iei foi să-mi pun la rană, Dorul să-mi tămăduiască. TEODORESCU, P. P. 314.
      surse: DLRLC
    • Și craiul, ca să se tămăduiască muierea, porunci pușcașilor să meargă să împuște cerbul. RETEGANUL, P. I 49.
      surse: DLRLC
    • Tînăra s-a tămăduit. CARAGIALE, O. III 43.
      surse: DLRLC
    • Nu e rană de cuțit, Ci-i chiar rană de cuvînt, Că de cuțit dacă-ar fi, De mult s-ar tămădui. SEVASTOS, C. 217.
      surse: DLRLC
    • figurat Reaoa nărăvire Ce o aveți din fire Nu se tămăduiește. ALEXANDRESCU, M. 332.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba maghiară támadni „a sprijini”, „a ajuta”.
    surse: DEX '09 DEX '98