Definiția cu ID-ul 512456:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tămădui (tămăduiesc, tămăduit), vb. – A vindeca, a face sănătos. Mag. támadni (Cihac, II, 531; Gáldi, Dict., 97). – Der. tămăduială, s. f. (vindecare); tămăduitor, adj. (curativ, lecuitor).