4 intrări
37 de definiții

Explicative DEX

SFADĂ, sfezi, s. f. (Pop.) Ceartă, gâlceavă. ♦ Conflict, neînțelegere, divergență; zâzanie. [Var.: svadă s. f.] – Din sl. sŭvada.

SVADĂ s. f. v. sfadă.

SVADĂ s. f. v. sfadă.

SVADĂ s. f. v. sfadă.

ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

sfadă sf [At: PSALT. HUR. 68v/4 / V: (înv) sva~ (Pl: svade), (îvr) ~ară (Pl: sfare) / Pl: sfezi și (înv) ~de, sfăzi / G-D: sfezii și (rar) ~dei / E: slv съвада, свада] (Pop) 1 Ceartă (1). 2 (Pex) Bătaie (1). 3 (Pex) Luptă (armată) Si: (înv) sfară2 (3). 4 (Îlv) A se lua la (sau, pop, a avea, a face, înv a se pune, a fi în) ~ (cu cineva) A se certa (2). 5 (Îvr; îe) A face ~ între ... A învrăjbi. 6-7 (Înv) Dușmănie (1-2). 8 (Înv) Viclenie.

sfed sm vz șved

sfet sm vz șved

sfeț sm vz șved

svadă sf vz sfadă

svet sm vz șved

sveț sm vz șved

șfed sm vz șved

șfet sm vz șved

șfeț sm vz șved

șved, ~ă [At: URECHE, L. 161 / V: (reg) cifed, civ~, sfed, sfet, sfeț, sved, sv~, sveț, șfed, șfet, șfeț, ~et sm / Pl: șvezi, ~e / E: pn szwed, rs швед] 1 sm (Înv) Suedez. 2 smp (Înv; art.) Poporul suedez. 3 a (Îvr) Care este suedez Si: (înv) șvezesc.

șvet sm vz șved

SFADĂ, sfezi, s. f. (Pop.) Ceartă, gâlceavă. ♦ Conflict, neînțelegere, divergență; zâzanie. [Var.: svadă s. f.] – Din sl. svada.

SFADĂ, sfezi, s. f. 1. Ceartă. Mai bine orice sărăcie decît necontenită zarvă și sfadă și inimă grea. REBREANU, R. I 150. După multă sfadă și ciorovăială, fiecare cap de familie cu copiii lui își găsise vatra. ANGHEL-IOSIF, C. L. 55. Și-nlănțuindu-mi gîtul cu brațe de zăpadă, Îmi întindeai o gură deschisă pentru sfadă. EMINESCU, O. I 92. ◊ (În construcție cu verbele «a căuta»,«a se lua») Slujitorii s-au fost luat la sfadă. NEGRUZZI, S. I 157. Acum toți v-ați strîns grămadă, Ca cum ați căuta sfadă. TEODORESCU, P. P. 170. ◊ Fig. Doi cocoși se iau la sfadă Nu știu din ce cauză. TOPÎRCEANU, P. 224. În cîteva minute porni o sfadă și o gălăgie în neamul păsăresc, de credeai c-a dat gaia în ele. DUNĂREANU, CH. 71. Din a valurilor sfadă prorociri se aridic. EMINESCU, O. I 45. 2. Conflict, neînțelegere, divergență (de opinii sau de interese); zîzanie. De ce bagi tu sfadă între noi, Ioanie? DUMITRIU, N. 202. – Variantă: svadă (ODOBESCU, S. III 67) s. f.

SFADĂ sfezi f. 1) Schimb de vorbe răstite, adesea ofensatoare (între două sau mai multe persoane); ceartă. ◊ A se lua la ~ a începe a se certa. 2) Schimb de păreri contradictorii; controversă. [G.-D. sfezii] /<sl. suvada, svada

sfadă f. Mold. ceartă: o gură deschisă pentru sfadă EM. [Și svadă = slav. SŬVADA].

svadă f V. sfadă: a valurilor svadă EM.

sfádă f., pl. sfezĭ și (vechĭ) sfade, sfăzĭ (vsl. sŭvada, svada, sfadă). Est. Rar vest Ceartă. Ps. S. 40, 10. Sedițiune.

Ortografice DOOM

sfadă (pop.) s. f., g.-d. art. sfezii; pl. sfezi

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveadă, pl. șvede

sfadă (pop.) s. f., g.-d. art. sfezii; pl. sfezi

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveadă, pl. șvede

sfadă s. f., g.-d. art. sfezii; pl. sfezi

șved s. m., adj. m., pl. șvezi; f. sg. șvedă, g.-d. art. șvedei, pl. șvede

Etimologice

sfadă (-fezi), s. f. – Ceartă, dispută, neînțelegere, zîzanie. – Var. înv. svadă. Sl. svada (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 337; Conev 94). Nu se folosește în Munt. – Der. sfădi, vb. refl. (a se certa, a se dojeni, a se hărțui), din sl. sŭvaditi sę; sfădălie, s. f. (ceartă); sfădalnic (var. sfădicios, sfadnic, sfadăuș), adj. (certăreț, gîlcevitor), ultima var. prin contaminare cu bătăuș.

Sinonime

SFADĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, controversă, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, dușmănie, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, ostilitate, pornire, ură, vorbă, vrajbă, vrăjmășie, zarvă, zâzanie.

SVEZ s. v. suedez.

ȘVED s., adj. v. suedez.

sfadă s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. CONTROVERSĂ. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. DUȘMĂNIE. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. OSTILITATE. PORNIRE. URĂ. VORBĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂȘIE. ZARVĂ. ZÎZANIE.

svez s. v. SUEDEZ.

șved s., adj. v. SUEDEZ.

Arhaisme și regionalisme

sfádă, s.f. Ceartă, gâlceagă, conflict: „La cealaltă casă, soții se băteau întruna și întruna o țineau în certuri și în sfadă” (Bilțiu, 1999: 360). – Din vsl. sǔvada, svada „ceartă” (Șăineanu, DEX, MDA).

sfadă, s.f. – Ceartă, gâlceagă, conflict: „La cealaltă casă, soții se băteau întruna și întruna o țineau în certuri și în sfadă” (Bilțiu, 1999: 360). – Din vsl. sǔvada, svada „ceartă” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

Intrare: sfadă
substantiv feminin (F67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfadă
  • sfada
plural
  • sfezi
  • sfezile
genitiv-dativ singular
  • sfezi
  • sfezii
plural
  • sfezi
  • sfezilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • svadă
  • svada
plural
  • svezi
  • svezile
genitiv-dativ singular
  • svezi
  • svezii
plural
  • svezi
  • svezilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: svez
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • svez
  • svezul
  • svezu‑
plural
  • svezi
  • svezii
genitiv-dativ singular
  • svez
  • svezului
plural
  • svezi
  • svezilor
vocativ singular
  • svezule
  • sveze
plural
  • svezilor
Intrare: șved (adj.)
șved2 (adj., -ă) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șved
  • șvedul
  • șvedu‑
  • șvedă
  • șveda
plural
  • șvezi
  • șvezii
  • șvede
  • șvedele
genitiv-dativ singular
  • șved
  • șvedului
  • șvede
  • șvedei
plural
  • șvezi
  • șvezilor
  • șvede
  • șvedelor
vocativ singular — —
plural — —
șved1 (adj., -eadă) adjectiv
adjectiv (A36.1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șved
  • șvedul
  • șvedu‑
  • șveadă
  • șveada
plural
  • șvezi
  • șvezii
  • șvede
  • șvedele
genitiv-dativ singular
  • șved
  • șvedului
  • șvede
  • șvedei
plural
  • șvezi
  • șvezilor
  • șvede
  • șvedelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: șved (s.m.)
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șved
  • șvedul
  • șvedu‑
plural
  • șvezi
  • șvezii
genitiv-dativ singular
  • șved
  • șvedului
plural
  • șvezi
  • șvezilor
vocativ singular
  • șvedule
  • șvede
plural
  • șvezilor
sfed
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șvet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șfeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șfed
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
svet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sveț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șfet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfadă, sfezisubstantiv feminin

  • 1. popular Ceartă, gâlceavă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mai bine orice sărăcie decît necontenită zarvă și sfadă și inimă grea. REBREANU, R. I 150. DLRLC
    • format_quote După multă sfadă și ciorovăială, fiecare cap de familie cu copiii lui își găsise vatra. ANGHEL-IOSIF, C. L. 55. DLRLC
    • format_quote Și-nlănțuindu-mi gîtul cu brațe de zăpadă, Îmi întindeai o gură deschisă pentru sfadă. EMINESCU, O. I 92. DLRLC
    • format_quote Acum toți v-ați strîns grămadă, Ca cum ați căuta sfadă. TEODORESCU, P. P. 170. DLRLC
    • format_quote figurat În cîteva minute porni o sfadă și o gălăgie în neamul păsăresc, de credeai c-a dat gaia în ele. DUNĂREANU, CH. 71. DLRLC
    • format_quote figurat Din a valurilor sfadă prorociri se aridic. EMINESCU, O. I 45. DLRLC
    • chat_bubble A se lua la sfadă = a începe a se certa. NODEX
      • format_quote Slujitorii s-au fost luat la sfadă. NEGRUZZI, S. I 157. DLRLC
      • format_quote figurat Doi cocoși se iau la sfadă Nu știu din ce cauză. TOPÎRCEANU, P. 224. DLRLC
etimologie:

svez, svezisubstantiv masculin
sveză, svezesubstantiv feminin

șved, șvedăadjectiv

etimologie:

șved, șvezisubstantiv masculin
șvedă, șvedesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.