opțiuni
  • info

5 intrări

30 de definiții

din care

Explicative DEX

susta v vz șușcăi

ȘUSTĂ, șuste, s. f. (Fam.) Aranjament, învoială (necinstită) între două sau mai multe persoane. – Et. nec.

sușcăi v vz șușcăi

șustă sf [At: TRIBUNA 1970, nr. 727, 10/3 / Pl: ~te / E: ns cf ngr σοῦστα „resort”] (Arg) Aranjament între două sau mai multe persoane, prin care se urmărește atingerea (prin mijloace necinstite a) unui scop.

șușca1 v vz șușcăi

șușca2 v vz șușta1

șușcăi [At: DR. III, 679 / V: (reg) susta, su~, ~șca, ~ări, ~șta / Pzi: -esc, șușcăi / E: srb šuškati, šuštati „a fremăta, a foșni; a șopti, a șușoti”] 1-2 vir (Trs; Ban) A ofta. 3-4 vir (Trs; Ban) A suspina. 5 vr (Reg) A gâfâi (1). 6 vr (Reg; îf șușca) A se văita.

șușcări v vz șușcăi

șușta2 v vz șușcăi

șușta1 [At: DR. III, 700 / V: (reg) ~șca / Pzi: ? / E: nct] 1 vr (Trs) A protesta. 2 vr (Reg; îf șușca) A se simți nemulțumit de sine însuși. 3 vt (Trs; îf șușca) A lovi cu putere.

șuștă sf [At: ABC MAR. / Pl: ~te / E: it susta] (Mrn) Fiecare dintre cele două parâme cu care se imobilizează picul.

ȘUSTĂ, șuste, s. f. (Arg.) Aranjament, învoială (necinstită) între două sau mai multe persoane. – Et. nec.

ȘUȘCĂI, șușcăiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Transilv., Ban.) A suspina din greu, din adîncul inimii.

ȘUȘCĂI, șușcăiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A ofta, a suspina din greu, din adîncul inimii. – Sb. šuškati.

Ortografice DOOM

șustă (fam.) s. f., g.-d. art. șustei; pl. șuste

șustă (fam.) s. f., g.-d. art. șustei; pl. șuste

șustă s. f., g.-d. art. șustei; pl. șuste

Etimologice

sușta (-tesc, -it), vb. refl. – A se răscula. Lat. suscĭtāre (Drăganu, Dacor., III, 700; REW 8482N). Cuvînt neconfirmat de texte.

șușcăi (șușcăiesc, șușcăit), vb. – (Banat) A suspina. Sb. šuškati (Candrea).

șustă Cuvînt de argou, răspîndit, după cît se pare, puțin înainte de cel de-al doilea război mondial. Înseamnă „aranjament, combinație, întâlnire”. Corespunde n. gr. σοῦστα „resort”, care la rîndul său provine din it. susta (cf. mettere in susta „a pune în mișcare”). Diferența de pronunțare a inițialei nu ridică greutăți: ș- s-ar putea datora unei disimilări față de s următor; dar în unele dialecte grecești s a devenit ș, în timp ce în altele ș este impronunțabil și este înlocuit, în împrumuturi, cu s, deci forma românească ar putea fi hipercorectă.[1]

  1. Ar putea fi pus în legătură și cu polonezul oszust și familia sa de cuvinte (oszustka, oszustwo): fraudă, păcăleală, șmecherie — raduborza

Argou

pe biteș / blat / burtă / gușă / șest / șestache / șustă expr. în secret; pe ascuns

șustă, șuste s. f. 1. aranjament, învoială (necinstită) între două sau mai multe persoane. 2. legătură amoroasă.

Sinonime

ȘUSTĂ s. v. acord, aranjament, combinație, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, legământ, pact, tranzacție.

ȘUȘCĂI vb. v. ofta, suspina.

șustă s. v. ACORD. ARANJAMENT. COMBINAȚIE. CONTRACT. CONVENȚIE. ÎNȚELEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LEGĂMÎNT. PACT. TRANZACȚIE.

șușcăi vb. v. OFTA. SUSPINA.

șușta vb. v. PROTESTA.

Regionalisme / arhaisme

șușcăi, șușcăiesc și șușcăi, vb. IV (reg.) 1. a ofta; a suspina. 2. (refl.) a gâfâi. 3. (refl.; în forma: șușca) a se văita.

șușta vb. I (reg.) 1. (refl.) a protesta, a cârti; (în forma: șușca) a se simți nemulțumit de sine însuși, a-și face reproșuri. 2. (în forma: șușca) a lovi puternic; a ghionti; a înăbuși.

șuștă, șuște, s.f. (reg.) parâmă, frânghie, otgon.

Intrare: sușta
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sușta
  • suștare
  • suștat
  • suștatu‑
  • suștând
  • suștându‑
 singular plural
  • suștează
  • suștați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suștez
 (să)
  • suștez
  • suștam
  • suștai
  • suștasem
a II-a (tu)
  • suștezi
 (să)
  • suștezi
  • suștai
  • suștași
  • suștaseși
a III-a (el, ea)
  • suștează
 (să)
  • sușteze
  • sușta
  • suștă
  • suștase
plural I (noi)
  • suștăm
 (să)
  • suștăm
  • suștam
  • suștarăm
  • suștaserăm
  • suștasem
a II-a (voi)
  • suștați
 (să)
  • suștați
  • suștați
  • suștarăți
  • suștaserăți
  • suștaseți
a III-a (ei, ele)
  • suștează
 (să)
  • sușteze
  • suștau
  • suștară
  • suștaseră
Intrare: șustă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șustă
  • șusta
plural
  • șuste
  • șustele
genitiv-dativ singular
  • șuste
  • șustei
plural
  • șuste
  • șustelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: șușcăi
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șușcăi
  • șușcăire
  • șușcăit
  • șușcăitu‑
  • șușcăind
  • șușcăindu‑
 singular plural
  • șușcăiește
  • șușcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șușcăiesc
 (să)
  • șușcăiesc
  • șușcăiam
  • șușcăii
  • șușcăisem
a II-a (tu)
  • șușcăiești
 (să)
  • șușcăiești
  • șușcăiai
  • șușcăiși
  • șușcăiseși
a III-a (el, ea)
  • șușcăiește
 (să)
  • șușcăiască
  • șușcăia
  • șușcăi
  • șușcăise
plural I (noi)
  • șușcăim
 (să)
  • șușcăim
  • șușcăiam
  • șușcăirăm
  • șușcăiserăm
  • șușcăisem
a II-a (voi)
  • șușcăiți
 (să)
  • șușcăiți
  • șușcăiați
  • șușcăirăți
  • șușcăiserăți
  • șușcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • șușcăiesc
 (să)
  • șușcăiască
  • șușcăiau
  • șușcăiră
  • șușcăiseră
verb (V343)
Surse flexiune: DAR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șușcăi
  • șușcăire
  • șușcăit
  • șușcăitu‑
  • șușcăind
  • șușcăindu‑
 singular plural
  • șușcăie
  • șușcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șușcăi
 (să)
  • șușcăi
  • șușcăiam
  • șușcăii
  • șușcăisem
a II-a (tu)
  • șușcăi
 (să)
  • șușcăi
  • șușcăiai
  • șușcăiși
  • șușcăiseși
a III-a (el, ea)
  • șușcăie
 (să)
  • șușcăie
  • șușcăia
  • șușcăi
  • șușcăise
plural I (noi)
  • șușcăim
 (să)
  • șușcăim
  • șușcăiam
  • șușcăirăm
  • șușcăiserăm
  • șușcăisem
a II-a (voi)
  • șușcăiți
 (să)
  • șușcăiți
  • șușcăiați
  • șușcăirăți
  • șușcăiserăți
  • șușcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • șușcăie
 (să)
  • șușcăie
  • șușcăiau
  • șușcăiră
  • șușcăiseră
șușcări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sușcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
susta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șușta
șușta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șușca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șuștă
șuștă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șustă, șustesubstantiv feminin

etimologie:

șușcăi, șușcăiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.