5 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

susta v vz șușcăi

ȘÚSTĂ, șuste, s. f. (Fam.) Aranjament, învoială (necinstită) între două sau mai multe persoane. – Et. nec.

șustă sf [At: TRIBUNA 1970, nr. 727, 10/3 / Pl: ~te / E: ns cf ngr σοῦστα „resort”] (Arg) Aranjament între două sau mai multe persoane, prin care se urmărește atingerea (prin mijloace necinstite a) unui scop.

șușta1 [At: DR. III, 700 / V: (reg) ~șca / Pzi: ? / E: nct] 1 vr (Trs) A protesta. 2 vr (Reg; îf șușca) A se simți nemulțumit de sine însuși. 3 vt (Trs; îf șușca) A lovi cu putere.

șușta2 v vz șușcăi

șuștă sf [At: ABC MAR. / Pl: ~te / E: it susta] (Mrn) Fiecare dintre cele două parâme cu care se imobilizează picul.

ȘÚSTĂ, șuste, s. f. (Arg.) Aranjament, învoială (necinstită) între două sau mai multe persoane. – Et. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șústă (fam.) s. f., g.-d. art. șústei; pl. șúste

șústă s. f., g.-d. art. șústei; pl. șúste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘÚSTĂ s. v. acord, aranjament, combinație, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, legământ, pact, tranzacție.

șustă s. v. ACORD. ARANJAMENT. COMBINAȚIE. CONTRACT. CONVENȚIE. ÎNȚELEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LEGĂMÎNT. PACT. TRANZACȚIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

suștá (-tésc, -ít), vb. refl. – A se răscula. Lat. suscĭtāre (Drăganu, Dacor., III, 700; REW 8482N). Cuvînt neconfirmat de texte.

șustă Cuvînt de argou, răspîndit, după cît se pare, puțin înainte de cel de-al doilea război mondial. Înseamnă „aranjament, combinație, întâlnire”. Corespunde n. gr. σοῦστα „resort”, care la rîndul său provine din it. susta (cf. mettere in susta „a pune în mișcare”). Diferența de pronunțare a inițialei nu ridică greutăți: ș- s-ar putea datora unei disimilări față de s următor; dar în unele dialecte grecești s a devenit ș, în timp ce în altele ș este impronunțabil și este înlocuit, în împrumuturi, cu s, deci forma românească ar putea fi hipercorectă.[1]

  1. Ar putea fi pus în legătură și cu polonezul oszust și familia sa de cuvinte (oszustka, oszustwo): fraudă, păcăleală, șmecherie — raduborza

Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șuștá vb. I (reg.) 1. (refl.) a protesta, a cârti; (în forma: șușca) a se simți nemulțumit de sine însuși, a-și face reproșuri. 2. (în forma: șușca) a lovi puternic; a ghionti; a înăbuși.

șúștă, șúște, s.f. (reg.) parâmă, frânghie, otgon.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pe biteș / blat / burtă / gușă / șest / șestache / șustă expr. în secret; pe ascuns

șustă, șuste s. f. 1. aranjament, învoială (necinstită) între două sau mai multe persoane. 2. legătură amoroasă.

Intrare: susta
susta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sușta
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sușta
  • suștare
  • suștat
  • suștatu‑
  • suștând
  • suștându‑
singular plural
  • suștea
  • suștați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suștez
(să)
  • suștez
  • suștam
  • suștai
  • suștasem
a II-a (tu)
  • suștezi
(să)
  • suștezi
  • suștai
  • suștași
  • suștaseși
a III-a (el, ea)
  • suștea
(să)
  • sușteze
  • sușta
  • suștă
  • suștase
plural I (noi)
  • suștăm
(să)
  • suștăm
  • suștam
  • suștarăm
  • suștaserăm
  • suștasem
a II-a (voi)
  • suștați
(să)
  • suștați
  • suștați
  • suștarăți
  • suștaserăți
  • suștaseți
a III-a (ei, ele)
  • suștea
(să)
  • sușteze
  • suștau
  • sușta
  • suștaseră
Intrare: șustă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șustă
  • șusta
plural
  • șuste
  • șustele
genitiv-dativ singular
  • șuste
  • șustei
plural
  • șuste
  • șustelor
vocativ singular
plural
Intrare: șușta
șușta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șuștă
șuștă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șustă

etimologie: