surpriză sf [At: CR (1833), 247²/27 / V: (îvr) ~isă / Pl: ~ze / E: fr surprise] 1 Plăcere sau bucurie neașteptată oferită cuiva în anumite ocazii. 2 (Ccr) Obiect primit sau oferit fără plată, în semn de prietenie sau ca ajutor etc. Si: atenție (12), cadou, dar (3), (înv) surprindere (9). 3 Tot ceea ce surprinde prin caracterul său neprevăzut, neașteptat Si: (înv) surprindere (7). 4 Sentiment, stare de uimire, de uluire etc. produsă de un fapt neprevăzut Si: surprindere (8). 5 (Înv) Surprindere (2). 6 (Îlav; rar) Prin ~ Prin surprindere (3).

SURPRIZĂ, surprize, s. f. 1. Faptul de a lua pe cineva fără veste, pe neașteptate. Unui om fără voință trebuie să-i impui voința ta prin surpriză. C. PETRESCU, R. DR. 310. ♦ Stare sufletească produsă de un lucru neașteptat; surprindere (2). Bătrînul nu arătă semn nici de surpriză, nici de bucurie. C. PETRESCU, A. 330. Adevărat? făcu Mimi cu o surpriză plăcută. REBREANU, R. I 61. Ș-auzea deslușit întrebările lor, vedea atitudinile, gesturile, surpriza și bucuria de pe figurile lor. VLAHUȚĂ, O. AL. II 18. ◊ Expr. A avea o surpriză (sau surprize) = a fi surprins (în mod plăcut sau neplăcut), a se găsi, a fi pus în fața unei (sau unor) situații neprevăzute. Așa puțin cunoști tu oamenii?... Nu-i cunosc de loc. D-aia am mereu surprize. BARANGA, I. 187. Îndată ce s-a întors de la Amara, a avut o surpriză din partea doamnei Alexandrescu. REBREANU, R. I 240. 2. Tot ceea ce surprinde prin caracterul său neprevăzut. Un pas mai departe se desfășurau valurile, zbuciumul și surprizele necunoscutului. TUDORAN, P. 333. Cînd se ridică din nou cortina, altă surpriză. C. PETRESCU, C. V. 88. Se gîndea la prietenii, la cunoscuții lui, îi vedea în tren, veseli, fără griji, ducîndu-se departe... îmbătați de farmecul și surprizele călătoriei. VLAHUȚĂ, O. AL. II 13. ♦ Plăcere, bucurie neașteptată oferită cuiva la anumite ocazii; (concretizat) dar, cadou. Ți-am preparat o surpriză: am studiat o bucată. CARAGIALE, M. 193.

SURPRIZĂ s.f. 1. Acțiune prin care iei pe cineva pe neașteptate, pe nepregătite; surprindere, întîmplare neașteptată, neprevăzută. ♦ Plăcere, bucurie neașteptată făcută cuiva; (concr.) cadou neașteptat oferit cuiva. 2. Mirare, uimire. [< fr. surprise].

SURPRIZĂ s. f. 1. faptul de a lua pe cineva prin surprindere; întâmplare neașteptată, neprevăzută. ◊ plăcere, bucurie neașteptată făcută cuiva; cadou. 2. mirare, uimire. (< fr. surprise)

SURPRIZĂ ~e f. 1) Lucru surprinzător; fapt care surprinde. Călătorie fără ~e. 2) Emoție (pozitivă) provocată cuiva prin surprindere. 3) Cadou acordat cuiva prin surprindere. [G.-D. surprizei; Sil. sur-pri-] /<fr. surprise

surpriză f. surprindere: ce surpriză! AL. (= fr. surprise).

*surpríză f., pl. e (fr. surprise. V. repriză). Lucru (fapt orĭ obĭect) care te surprinde (plăcut orĭ neplăcut): surpriza luĭ fu mare cînd nu găsi nimic în ladă, copiiĭ găsiră o plăcută surpriză (niște jucăriĭ) cînd se deșteptară.

surprisă sf vz surpriză

rezultat-surpriză s.n (sport) Rezultat neașteptat ◊ „N-a lipsit mult ca meciul de aseară dintre «Politehnica București» și «Politehnica Brașov» să se încheie cu un rezultat-surpriză.” Sc. 26 XII 70 p. 7. ◊ „Rezultate-surpriză și câteva modificări de clasament.” Sc. 21 XI 75 p. 3. ◊ „Scoruri mari, rezultate-surpriză, interes sporit pentru viitoarele etape [...]” R.l. 23 V 77 p. 5; v. și Sc. 10 IV 76 p. 5 (din rezultat + surpriză)

surpriză s. f., g.-d. art. surprizei; pl. surprize

surpriză s. f., g.-d. art. surprizei; pl. surprize

surpriză s. f., pl. surprize

surpriză, -ze.

SURPRIZĂ s. 1. v. uimire. 2. (înv.) surprindere. (~ele călătoriei.) 3. v. cadou.

SURPRIZĂ s. 1. perplexitate, stupefacție, stupoare, surprindere, uimire, uluială, uluire. (A avut un moment de adevărată ~.) 2. (înv.) surprindere. (~ele călătoriei.) 3. atenție, cadou, dar, (înv., pop. și fam.) peșcheș, (pop.) plocon, (înv.) cinste, dărușag, prezent, prosfora. (I-a făcut o ~ splendidă.)