SURCHIDI, surchidesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A sâcâi, a plictisi; a hărțui; a muștrului. ♦ A smuci, a trânti; p. ext. a chinui. – Din magh. szurkálodni.

surchidi [At: VLAHUȚĂ, S. A. II / V: (reg) ~da, ~iudi / Pzi: ~desc / E: nct] 1 vt (Pop; c. i. ființe) A hărțui (3). 2 (Pex) A muștrului. 3 A chinui (1). 4 A bate (92). 5 vt (Spc; la jocurile de copii; c.i. arșice sau zaruri) A arunca făcând să se răsucească. 6 vt (Reg; c.i. distanțe; îf ~da) A măsura cu palmele.

SURCHIDI, surchidesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sâcâi, a plictisi; a hărțui; a muștrului. ♦ A smuci, a trânti; p. ext. a chinui. – Din magh. szurkálodni.

SURCHIDI, surchidesc, vb. IV. Tranz. 1. A sîcîi, a hărțui; a muștrului, a bruftui. Era... fără nici un rost în puterea iernii și-l surchideau ai lui în fiecare zi că e o haimana. PAS, Z. I 278. Degeaba l-a strunit și l-a mustrat și l-a închis și l-a surchidit. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ A smuci, a trînti. Arunca [păpușile] una într-alta, le smucea, le surchidea, fără să se sinchisească dacă i se întîmpla să le ciobească sau să le sfarăme. M. I. CARAGIALE, C. 60. 2. (Învechit) A arunca zarul la jocul de arșice.

surchidì v. a trage o bătaie: l’a mustrat și l’a surchidit. [Metaforă, luată din jocul în arșici: origină necunoscută].

surchida v vz surchidi

surchiudi v vz surchidi

surchidésc v. tr. (ung. szurkálodni). A se împunge unu pe altu, a împunge cu vorba. Fam. Arunc arșicu la joc. Fig. îndemn atît (și chear bat) ca să se apuce de treabă. V. frichinesc.

surchidi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surchidesc, 3 sg. surchidește, imperf. 1 surchideam; conj. prez. 1 sg. să surchidesc, 3 să surchidească

surchidi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surchidesc, imperf. 3 sg. surchidea; conj. prez. 3 să surchidească

surchidi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surchidesc, imperf. 3 sg. surchidea; conj. prez. 3 sg. și pl. surchidească

surchidi (-desc, -it), vb. – 1. A înțepa, a împunge, a irita. – 2. A arunce arșice, zaruri. Mag. szurkálódni „a înțepa” (Scriban, Arhiva, XXX, 284; Drăganu, Dacor., V, 371). Der. din tc. sürkedik „vagabond” (Bogrea, Dacor., IV, 849) este mai puțin probabilă. – Der. surchideală, s. f. (arșice; iritație, excitație; ciomăgeală, bătaie).

surchidi, surchidesc, vb. IV (reg.) 1. a plictisi. 2. a hărțui, a sâcâi. 3. a muștrului, a certa. 4. a smuci, a trânti. 5. a chinui. 6. a bate. 7. a arunca arșicele sau zarurile, făcându-le să se învârtească. 8. (despre distanțe; în forma: surchida) a măsura cu palmele.