9 definiții pentru suprastructură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPRASTRUCTÚRĂ, suprastructuri, s. f. 1. (În concepția marxistă) Totalitatea concepțiilor și instituțiilor politice, juridice, religioase, artistice, filosofice etc. dintr-o anumită formațiune social-economică, generate de baza economică a acestei formațiuni. 2. Totalitatea elementelor care formează partea utilă a unei construcții. 3. Construcție metalică sau de lemn situată deasupra punții principale a unei nave, care cuprinde încăperile de locuit și de deservire. ♦ Ansamblu format din șasiul și caroseria sau platforma unui autovehicul. – Supra1- + structură (după fr. superstructure).

SUPRASTRUCTÚRĂ, suprastructuri, s. f. 1. Totalitatea concepțiilor și instituțiilor politice, juridice, religioase, artistice, filozofice etc. dintr-o anumită formațiune social-economică, generate de baza economică a acestei formațiuni. 2. Totalitatea elementelor care formează partea utilă a unei construcții. 3. Construcție metalică sau de lemn situată deasupra punții principale a unei nave, care cuprinde încăperile de locuit și de deservire. ♦ Ansamblu format din șasiul și caroseria sau platforma unui autovehicul. – Supra1- + structură (după fr. superstructure).

SUPRASTRUCTÚRĂ, suprastructuri, s. f. 1. (Fil.) Totalitatea concepțiilor politice, juridice, religioase, artistice, filozofice ale unei societăți, și instituțiile politice, juridice etc. corespunzătoare lor, generate de baza economică a orînduirii sociale respective. 2. Totalitatea elementelor unei construcții, care formează partea utilă a acesteia (și care sînt folosite în scopul pentru care a fost executată întreaga lucrare). 3. Totalitatea construcțiilor de metal sau de lemn situate deasupra punții principale a unei nave. ♦ Ansamblu format din șasiul și caroseria sau platforma unui autovehicul.

SUPRASTRUCTÚRĂ s.f. 1. Totalitatea elementelor unei construcții care alcătuiesc partea utilă a acesteia. ♦ Construcție metalică sau de lemn situată deasupra corpului principal al unei nave, folosită pentru amplasarea încăperilor speciale. 2. Totalitatea reprezentărilor și concepțiilor ideologice dintr-o anumită formațiune social-economică și a instituțiilor corespunzătoare acestora, determinate de baza economică, pe care o reflectă. [< supra + structură, după fr. superstructure].

SUPRASTRUCTÚRĂ s. f. 1. totalitatea elementelor care formează partea utilă a unei construcții. ◊ construcție metalică sau de lemn situată deasupra punții superioare a unei nave, unde sunt amplasate încăperile de locuit și de navigație etc. 2. totalitatea ideilor, a teoriilor și a concepțiilor cu caracter ideologic dintr-o anumită formațiune social-economică și a instituțiilor corespunzătoare acestora, generate de baza economică, pe care o reflectă. (după fr., engl. superstructure)

SUPRASTRUCTÚRĂ ~i f. 1) (în teoria marxistă) Totalitate a concepțiilor (politice, juridice, filozofice, artistice, religioase), care depind de baza materială a societății și acționează asupra ei. 2) Parte utilă a unei construcții înălțată deasupra fundamentului. 3): ~a navei construcția ce se află deasupra punții superioare a unei nave, în care se amenajează încăperi de locuit și de deservire. [Sil. su-pra-struc-] /supra- + structură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!suprastructúră (su-pras-truc-/-pra-struc-) s. f., g.-d. art. suprastructúrii; pl. suprastructúri

suprastructúră s. f. (sil. -pra-; mf. -struc-) → structură

Intrare: suprastructură
suprastructură substantiv feminin
  • silabație: -pra-; mf. -struc-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suprastructu
  • suprastructura
plural
  • suprastructuri
  • suprastructurile
genitiv-dativ singular
  • suprastructuri
  • suprastructurii
plural
  • suprastructuri
  • suprastructurilor
vocativ singular
plural