SUPRA¹- Element de compunere însemnând „deasupra”, „peste” sau indicând un sens superlativ, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din lat. supra, fr. supra-.

supra¹- [At: DL / E: izolat, prin analiză, din împrumuturi ca supracilie, supraconductor, supraconductibilitate etc.] Element prim de compunere savantă, cu semnificația: 1 Deasupra. 2 Peste. 3 Foarte. 4 Excesiv. 5 Mai presus de...

SUPRA¹- Element de compunere care înseamnă „deasupra”, „peste” sau care indică un sens superlativ și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din lat. supra, fr. supra-.

SUPRA- Element de compunere care înseamnă «deasupra», «peste» sau indică un sens superlativ și servește la formarea unor substantive ca: supralicitație, suprataxă etc., a unor adjective ca: supraabundent, suprapus, suprasensibil etc. și a unor verbe ca: supraevalua, supraîncărca, suprataxa etc.

SUPRA- Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1. „Deasupra”, „peste”, „care se adaugă”. 2. „Supliment”, „adăugare”. 3. „Care trece peste o limită”, „exces”. 4. „Transcendent”, „de dincolo de lumea sensibilă”, „supranatural”. 5. „Superlativ”, „foarte”, „extraordinar”, „prea”. V. super-. [< fr. supra-, it. sopra-, cf. lat. supra].

SUPRA¹- elem. super-. ()

*súpra- (lat. supra, deasupra), prefix care arată superioritatea (în loc saŭ în rang): suprapun, suprastructură, suprataxă, supranatural. V. super-, infra-, sub-, iper-.

supra- – Pref. care indică ideea de exces. Lat. supra-. În general traduce fr. sur-: supraalimenta, vb., din fr. suralimenter; supranatural, adj., din fr. surnaturel; suprataxă, s. f., din fr. surtaxe etc. În mod excepțional au rămas cu forma din fr. surexcita, vb., din fr. surexciter; surmena, vb., din fr. surmener; surprinde, vb., din fr. surprendre.