SUPRASTRUCTURĂ, suprastructuri, s. f. 1. (Fil.) Totalitatea concepțiilor politice, juridice, religioase, artistice, filozofice ale unei societăți, și instituțiile politice, juridice etc. corespunzătoare lor, generate de baza economică a orînduirii sociale respective. 2. Totalitatea elementelor unei construcții, care formează partea utilă a acesteia (și care sînt folosite în scopul pentru care a fost executată întreaga lucrare). 3. Totalitatea construcțiilor de metal sau de lemn situate deasupra punții principale a unei nave. ♦ Ansamblu format din șasiul și caroseria sau platforma unui autovehicul.