suprastructură sf [At: BO (1951) 419 / Pl: ~ri / E: supra¹- structură cf fr superstructure] 1 Ansamblul elementelor unei construcții care formează partea utilă a acesteia și servește direct scopului pentru care a fost făcută întreaga lucrare Si: superstructură. 2 Totalitatea construcțiilor de deasupra punții principale a unei nave, cuprinzând încăperile de locuit și de deservire. 3 Ansamblu format din șasiul unui automobil și din cutia montată pe el. 4 (Flz; pan) Totalitatea ideilor, a concepțiilor, a mentalităților produse la nivelul psihologiei sociale și al ideologiei împreună cu instituțiile și organizațiile în care acestea sunt structurate și care sunt generate pe bază economică.