suplimentare sf [At: BO (1951), 807 / Pl: ~tări / E: suplimenta] Mărire cu un supliment (3) a unor sume, posturi, acțiuni etc.

SUPLIMENTARE s.f. Acțiunea de a suplimenta și rezultatul ei. [< suplimenta].

suplementa v vz suplimenta

suplementar, ~ă a vz suplimentar

suplementariu, ~ie a vz suplimentar

suplimenta vt [At: S. MARIN, C. B. 9 / V: (înv) ~lem~ / Pzi: ~tez / E: supliment] (C.i. fonduri, posturi, estimări cantitative etc.) A mări cu un suplimet (3) Si: a da un supliment (3).

suplimentar, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~iu, ~rie, ~lem~, ~lementariu, / Pl: ~i, ~e / E: fr supplémentaire] 1 a (D. pagini, d. foi, d. texte etc.) Care este pus în plus față de numărul de pagini obișnuit al textului unei scrieri, completând textul ori suplinind lipsuri ale acestuia, sau care formează o fasciculă separată, având un caracter literar, distractiv etc. 2 a Care se adaugă la o anumită cantitate pentru a completa, pentru a întregi sau ca surplus. 3 a (D. obiecte, produse, instalații sau d. obligații, proiecte, activități etc.) Care se efectuează sau se află în plus peste ceea ce este în mod normal Si: complementar (1) întregitor, subsidiar, (liv) adițional (1), (rar) complinitor (3). 4 a (Îs) Oră ~ă Oră de muncă efectuată în plus, peste programul fixat. 6 a (Îs) Unghiuri (sau arce) suplementare Unghiuri (sau arce) a căror sumă este egală cu 2 unghiuri drepte (180⁰).

suplimentariu, ~re a vz suplimentar

SUPLEMENTAR, -Ă adj. v. suplimentar.

SUPLIMENTAR, -Ă, suplimentari, -e, adj. Care se adaugă (la ceva), care este sau se efectuează în plus (peste ceea ce este normal), care completează (ceva). Acum duruiau surd, în încăperea extremă, mașina de cusut. Croitoreasa cu lucru suplimentar de noapte. C. PETRESCU, C. V. 49. ◊ Ore suplimentare = ore de muncă efectuate în plus, peste programul fixat. Unghiuri suplimentare = unghiuri care formează împreună 180°. – Variantă: suplementar, -ă adj.

SUPLEMENTAR, -Ă adj. v. suplimentar.

SUPLIMENTA vb. I. tr. A face, a da un supliment; a completa, a adăuga, a împlini. [< fr. supplémenter].

SUPLIMENTAR, -Ă adj. Care se adaugă (la ceva), folosit ca supliment. ◊ Unghi suplimentar = unghi care, împreună cu un unghi dat, formează 180 de grade. [Var. suplementar, -ă adj. / cf. fr. supplémentaire].

SUPLIMENTA vb. tr. a completa, a adăuga, a împlini. (< fr. supllémenter)

SUPLIMENTAR, -Ă adj. care se adaugă (la ceva); folosit ca supliment. ♦ care este în plus. ♦ unghi ~ = unghi care, împreună cu un unghi dat, formează 180°; ore ~ e = ore de muncă efectuate peste norma obișnuită. (< fr. supplémentaire)

SUPLIMENTAR ~ă (~i, ~e) Care se adaugă la ceva; folosit în calitate de supliment; adăugător. Plată ~ă. Venit ~. ◊ Unghiuri ~e unghiuri care, luate împreună, formează 180°. /<fr. supplémentaire

suplementar a. ce servă de suplement: credit suplementar.

*suplementár, -ă adj. (d. suplement; fr. supplémentaire). Care servește ca suplement: credit suplementar. Adv. În mod suplementar.

suplimentare (desp. su-pli-) s. f., g.-d. art. suplimentării; pl. suplimentări

suplimentare (su-pli-) s. f., g.-d. art. suplimentării; pl. suplimentări

suplimentare s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. suplimentării; pl. suplimentări

suplimenta (a ~) (desp. su-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. suplimentez, 3 suplimentează; conj. prez. 1 sg. să suplimentez, 3 să suplimenteze

suplimentar (desp. su-pli-) adj. m., pl. suplimentari; f. suplimentară, pl. suplimentare

suplimenta (a ~) (su-pli-) vb., ind. prez. 3 suplimentează

suplimentar (su-pli-) adj. m., pl. suplimentari; f. suplimentară, pl. suplimentare

suplimenta vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. suplimentez, 3 sg. și pl. suplimentează

suplimentar adj. m. (sil. -pli-), pl. suplimentari; f. sg. suplimentară, pl. suplimentare

SUPLIMENTAR, -Ă adj. (cf. fr. supplementaire): în sintagmele element predicativ suplimentar, intonație suplimentară și predicativă suplimentară (v.).

element predicativ suplimentar, parte de vorbire în primul rând nominală (substantiv, adjectiv, pronume, numeral) care poartă accentul predicativ într-un enunț, întrucât exprimă un atribut al numelui subiect ori complement, nu numai prin acord sau congruență semantică, ci și prin intermediul verbului (predicativ), ca și cum acesta ar fi un auxiliar copulativ (A): „Mergi sănătos, drumețe!” (Șt. O. Iosif)

CALL OF MORE (expresie engl. „cerere de suplimentare”) [kɔ:ləvmɔ:] Formulă de comerț folosită în promovarea vînzărilor care oferă posibilitatea ca, în cazul unei cumpărări ferme, la scadența fixată, să poată fi ridicată o cantitate dublă față de cea inițială.

SUPLIMENTAR adj. 1. (livr.) adițional. (Taxe ~.) 2. complementar, întregitor, subsidiar, (rar) complinitor. (Lămuriri ~.)

SUPLIMENTAR adj. 1. (livr.) adițional. (Taxe ~.) 2. complementar, întregitor, subsidiar, (rar) complinitor. (Lămuriri ~.)