2 intrări

  • sumete
  • semeț sumeț sămăț sămeț sâmăț sâmeț simăț simeț

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUMÉTE, sumét, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca. 2. Tranz. A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a prinde; a fixa mai sus. – Lat. summittere.

SUMÉTE, sumét, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca. 2. Tranz. A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a prinde; a fixa mai sus. – Lat. summittere.

sumete [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~ta, (îvr) ~ti / Pzi: sumet / E: ml summittere] 1-2 vtr (C. i. extremitățile unor obiecte de îmbrăcăminte, sau ale unor părți ale acestora, de obicei mâneci, poale) A îndoi (de câteva ori), a răsuci, a răsfrânge, făcând să stea mai sus etc. pentru a nu se uda, a nu se murdări, pentru a da libertate în mișcări etc. Si: a ridica, a (se) sufleca (1-2), (reg) a (se) sumeca (1-2), a (se) sumeteca (1-2), a supune (12). 3 vt (Rar; pan; c. i. mustățile oamenilor) A răsuci. 4 vt (C. i. obiecte sau părți ale lor, de obicei margini care atârnă sau care s-au lăsat în jos) A ridica, a trage, a fixa mai sus Si: a prinde. 5 vt (Rar; c. i. fân, paie etc.) A ridica (și a căra) cu furca. 6 vr (Olt; fig) A se lua repede după cineva. 7 vr (Fig; reg) A se încumeta.

SUMÉTE, sumét, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la părți ale îmbrăcămintei, mai ales cu privire la mîneci) A sufleca. Dima și-a sumes mînecile cămeșii. Nastasia și-a sumes poalele fustei și au intrat amîndoi în apă pînă la brîu. GALAN, Z. R. 45. Avea... o pereche de nădragi mai lungi decît măsura lui, astfel că-i sumetea de două și trei ori. PAS, Z. I 198. Mititelul, grămădit în poală, hurducat și flămînd, țipa cît putea și izbea cu mînile și cu picioarele în cămașa pe care Agripina și-o sumesese și o înnodase în brîu. GALACTION, O. I 162. ◊ Fig. Ștefan-vodă, de-l vedea, De fereastră se lipea, Barba-n gură sumetea, La boieri că-l arăta. TEODORESCU, P. P. 522. ◊ Refl. pas. Capetele bătelei se sumet la marginea rogojinei ca să nu se distrame. I. IONESCU, M. 705. ◊ Refl. (Despre persoane care își suflecă mînecile) Nea Stan din Piersica... Nici o clipă nu ședea: Frumușel se sumetea, Mîna pe arcan punea. TEODORESCU, P. P. 690. 2. (Complementul indică un obiect sau o parte a lui care atîrnă sau care s-a lăsat prea jos) A ridica, a trage în sus; a prinde, a fixa mai sus. Din cînd în cînd Radu, deșteptat de tuse, își scotea afară brațul alb, gol... pipăia încetișor marginile învelitoarei... Iar mama Ilinca îi sumetea cu grijă colțul învelitoarei pe sub umăr. VLAHUȚĂ, O. A. I 134. 3. (Complementul indică o cantitate, mai ales de nutreț) A ridica, a încărca, a căra, a duce (într-o furcă). Se duse într-o leasă unde știa mărăcini, tăie o grămadă cît ai sumete-o zdravăn într-un țepoi și o duse sub măr. VISSARION, B. 14. – Forme gramaticale: perf. s. sumesei, part. sumes.

A SUMÉTE sumét tranz. (marginile îmbrăcămintei) A îndoi în sus (pentru protecție sau comoditate); a sufleca. ~ mânecile. /<lat. summittere

A SE SUMÉTE mă sumét intranz. (despre persoane) A-și îndoi marginile îmbrăcămintei. /<lat. summittere

sumete v. a îndoi ceva prea lung: a sumete mânicele, poalele. [Lat. SUMMITTERE].

SEMÉȚ, -EÁȚĂ, semeți, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Mândru, falnic, măreț; trufaș, sfidător, obraznic. ◊ (Adverbial) Privește semeț. 2. Îndrăzneț, curajos; plin de avânt, de elan; avântat. [Var.: (reg.) suméț, -eáță adj.] – Cf. sl. sŭmĕti.

SEMÉȚ, -EÁȚĂ, semeți, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Mândru, falnic, măreț; trufaș, sfidător, obraznic. ◊ (Adverbial) Privește semeț. 2. Îndrăzneț, curajos; plin de avânt, de elan; avântat. [Var.: (reg.) suméț, -eáță adj.] – Cf. sl. sŭmĕti.

SUMÉȚ, -EÁȚĂ adj. v. semeț.

SUMÉȚ, -EÁȚĂ adj. v. semeț.

semeț, ~eață a [At: N. COSTIN, L. 597 / V: (îvp) sum~, (înv) sămăț, săm~, simăț, sim~, sâmăț, sâm~ / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 (D. oameni) Care are încredere exagerată în calitățile proprii Si: fudul, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, trufaș1, țanțoș, vanitos, (liv) prezumțios, suficient, (îvp) măreț, (pop) falnic, fălos, închipuit, (pfm) țâfnos, (îrg) pâșiu, (înv) preaînălțat, zadarnic, (îvr) fumuros, trufitor, (reg) măros, nărtos, (fam) scrobit2, bățos, înțepat. 2 (Pex) Care este lipsit de respect, de rușine Si: arogant, impertinent, insolent, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerușinat, obraznic, sfruntat, țanțoș, (pfm) țâfnos, (îrg) rușinat, (reg) șulhetic, (fam) botos. 3 (D. manifestări, atitudini etc. ale oamenilor, d. părți ale corpului lor) Care exprimă îngâmfare Si: mândru, orgolios, trufaș1 (1), țanțoș, (liv) prezumțios, (rar) superb, (pop) dârz, falnic, fălos. 4 (Pex) Care exprimă obrăznicie Si: arogant, impertinent, insolit, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, obraznic, țanțoș. 5 (D. natură sau d. elemente, fenomene etc. ale naturii, edificii, părți ale lor etc.) Care impresionează Si: falnic, grandios, impozant, impresionant, impunător, magnific, maiestos, măreț, mândru, splendid, trufaș1, (îrg) fălos. 6 (D. oameni) Care nu se teme de greutăți și de pericole Si: brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, viteaz, (liv) intrepid, (rar) bărbat, (înv) hrăbor, neînfricoșat. 7 (D. manifestări, atitudini etc. ale oamenilor) Care exprimă curaj Si: curajos, cutezător, dârz, îndrăzneț, neînfricat. 8 (Rar; d. manifestări, atitudini etc. ale oamenilor) Avântat (12).

SEMÉȚ, -EÁȚĂ, semeți, -e, adj. 1. Mîndru, falnic, măreț; (depreciativ) trufaș, sfidător, obraznic. Încălărat și mai semeț decît Alexandru Machedon, sălta în tarniță badea Ghiță Botgros. SADOVEANU, N. P. 77. În privirea lui deșteaptă, în portul lui îngrijit, în umbletul lui semeț... are ceva din măreția blîndă a naturii care-l înconjoară. VLAHUȚĂ, R. P. 80. Domnind semeț și tînăr pe roinicele stoluri, Căror a mea ființă un semizeu părea. EMINESCU, O. I 91. ◊ Fig. Munții își ridicau crestele semețe în înaltul cerului sau își duceau pereții netezi ai prăpăstiilor, spre funduri. BOGZA, C. O. 27. Străjuiau pe înălțimi ruine semețe în falduri de iederă. M. I. CARAGIALE, C. 38. ◊ (Adverbial) Sergentul jandarmilor din sat a înaintat semeț prin mulțime. SAHIA, N. 68. El se uită la dînsa semeț... hotărît... să-i spuie că e liber și că va face ce va voi cu libertatea sa. D. ZAMFIRESCU, R. 166. ◊ (Substantivat) Cine ești tu, semețule, de îndrăznești să ai îndrăzneala de a te prezenta dinaintea noastră? ALECSANDRI, T. I 416. 2. Îndrăzneț, curajos. Mai sînt regiuni neexplorate și lumi între pămînt și cer Spre care turiști semeți se-ndreaptă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 6. Voi care-ați umblat pe uliți, fără haine, fără pîine... Ridicînd în lupta vieții frunți semețe de eroi... V-a fost frig și v-a fost foame, însă nu v-ați umilit. MACEDONSKI, O. I 96. Dar unde-i Despot, să-l lăudăm în față De fapta lui de astăzi, frumoasă și semeață? ALECSANDRI, T. II 110. ♦ Plin de avînt, de elan; avîntat. Din roze ceruri ciocîrlia zvonește cîntece semețe. MACEDONSKI, O. I 159. Deasa citire a cărții tale ar aprinde în mine un... dor semeț. ODOBESCU, S. III 13. – Variantă: (regional) suméț, -eáță (HOGAȘ, M. N. 176, ALECSANDRI, T. 1441, NEGRUZZI, S. I 45) adj.

SEMÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) și adverbial 1) Care exprimă demnitate și mândrie; plin de demnitate și mândrie; falnic; trufaș. 2) Care se remarcă prin curaj; curajos; îndrăzneț. 3) rar Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; mândru; fudul; încrezut; măreț; îngâmfat; înfumurat; falnic. /Orig. nec.

semeț a. arogant. [Cf. slav. SŬMIETI, a cuteza].

arată toate definițiile

Intrare: sumete
verb (VT630)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sumete
  • sumetere
  • sumes
  • sumesu‑
  • sumețând
  • sumețându‑
singular plural
  • sumete
  • sumeteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sumet
(să)
  • sumet
  • sumeteam
  • sumesei
  • sumesesem
a II-a (tu)
  • sumeți
(să)
  • sumeți
  • sumeteai
  • sumeseși
  • sumeseseși
a III-a (el, ea)
  • sumete
(să)
  • sumea
  • sumeață
  • sumetea
  • sumese
  • sumesese
plural I (noi)
  • sumetem
(să)
  • sumetem
  • sumeteam
  • sumeserăm
  • sumeseserăm
  • sumesesem
a II-a (voi)
  • sumeteți
(să)
  • sumeteți
  • sumeteați
  • sumeserăți
  • sumeseserăți
  • sumeseseți
a III-a (ei, ele)
  • sumet
(să)
  • sumea
  • sumeață
  • sumeteau
  • sumeseră
  • sumeseseră
Intrare: semeț
semeț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semeț
  • semețul
  • semețu‑
  • semeață
  • semeața
plural
  • semeți
  • semeții
  • semețe
  • semețele
genitiv-dativ singular
  • semeț
  • semețului
  • semețe
  • semeței
plural
  • semeți
  • semeților
  • semețe
  • semețelor
vocativ singular
plural
sumeț adjectiv
adjectiv (A18)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sumeț
  • sumețul
  • sumețu‑
  • sumeață
  • sumeața
plural
  • sumeți
  • sumeții
  • sumețe
  • sumețele
genitiv-dativ singular
  • sumeț
  • sumețului
  • sumețe
  • sumeței
plural
  • sumeți
  • sumeților
  • sumețe
  • sumețelor
vocativ singular
plural
sămăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sămeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sâmăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sâmeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
simăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
simeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sumete

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sufleca attach_file 6 exemple
    exemple
    • Dima și-a sumes mînecile cămeșii. Nastasia și-a sumes poalele fustei și au intrat amîndoi în apă pînă la brîu. GALAN, Z. R. 45.
      surse: DLRLC
    • Avea... o pereche de nădragi mai lungi decît măsura lui, astfel că-i sumetea de două și trei ori. PAS, Z. I 198.
      surse: DLRLC
    • Mititelul, grămădit în poală, hurducat și flămînd, țipa cît putea și izbea cu mînile și cu picioarele în cămașa pe care Agripina și-o sumesese și o înnodase în brîu. GALACTION, O. I 162.
      surse: DLRLC
    • figurat Ștefan-vodă, de-l vedea, De fereastră se lipea, Barba-n gură sumetea, La boieri că-l arăta. TEODORESCU, P. P. 522.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Capetele bătelei se sumet la marginea rogojinei ca să nu se distrame. I. IONESCU, M. 705.
      surse: DLRLC
    • Nea Stan din Piersica... Nici o clipă nu ședea: Frumușel se sumetea, Mîna pe arcan punea. TEODORESCU, P. P. 690.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a fixa mai sus.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prinde attach_file un exemplu
    exemple
    • Din cînd în cînd Radu, deșteptat de tuse, își scotea afară brațul alb, gol... pipăia încetișor marginile învelitoarei... Iar mama Ilinca îi sumetea cu grijă colțul învelitoarei pe sub umăr. VLAHUȚĂ, O. A. I 134.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A ridica, a încărca, a căra, a duce (într-o furcă).
    exemple
    • Se duse într-o leasă unde știa mărăcini, tăie o grămadă cît ai sumete-o zdravăn într-un țepoi și o duse sub măr. VISSARION, B. 14.
      surse: DLRLC

etimologie:

semeț sumeț sămăț sămeț sâmăț sâmeț simăț simeț

  • exemple
    • Încălărat și mai semeț decît Alexandru Machedon, sălta în tarniță badea Ghiță Botgros. SADOVEANU, N. P. 77.
      surse: DLRLC
    • În privirea lui deșteaptă, în portul lui îngrijit, în umbletul lui semeț... are ceva din măreția blîndă a naturii care-l înconjoară. VLAHUȚĂ, R. P. 80.
      surse: DLRLC
    • Domnind semeț și tînăr pe roinicele stoluri, Căror a mea ființă un semizeu părea. EMINESCU, O. I 91.
      surse: DLRLC
    • figurat Munții își ridicau crestele semețe în înaltul cerului sau își duceau pereții netezi ai prăpăstiilor, spre funduri. BOGZA, C. O. 27.
      surse: DLRLC
    • figurat Străjuiau pe înălțimi ruine semețe în falduri de iederă. M. I. CARAGIALE, C. 38.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Privește semeț.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • (și) adverbial Sergentul jandarmilor din sat a înaintat semeț prin mulțime. SAHIA, N. 68.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial El se uită la dînsa semeț... hotărît... să-i spuie că e liber și că va face ce va voi cu libertatea sa. D. ZAMFIRESCU, R. 166.
      surse: DLRLC
    • Cine ești tu, semețule, de îndrăznești să ai îndrăzneala de a te prezenta dinaintea noastră? ALECSANDRI, T. I 416.
      surse: DLRLC
  • 2. Plin de avânt, de elan.
    exemple
    • Mai sînt regiuni neexplorate și lumi între pămînt și cer Spre care turiști semeți se-ndreaptă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 6.
      surse: DLRLC
    • Voi care-ați umblat pe uliți, fără haine, fără pîine... Ridicînd în lupta vieții frunți semețe de eroi... V-a fost frig și v-a fost foame, însă nu v-ați umilit. MACEDONSKI, O. I 96.
      surse: DLRLC
    • Dar unde-i Despot, să-l lăudăm în față De fapta lui de astăzi, frumoasă și semeață? ALECSANDRI, T. II 110.
      surse: DLRLC
    • Din roze ceruri ciocîrlia zvonește cîntece semețe. MACEDONSKI, O. I 159.
      surse: DLRLC
    • Deasa citire a cărții tale ar aprinde în mine un... dor semeț. ODOBESCU, S. III 13.
      surse: DLRLC

etimologie: