13 definiții pentru falnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, adj. Care impune prin proporții, grandoare; măreț, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumusețe, ținută; semeț, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. -nic.

FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, adj. Care impune prin proporții, grandoare; măreț, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumusețe, ținută; semeț, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. -nic.

falnic, ~ă a [At: DOSOFTEI, PS. 53 / Pl: ~ici, ~ice / E: fală + -nic] 1-2 av, a (În mod) glorios. 3 a Care impune prin proporții Si: grandios, impunător, măreț. 4 a Care se impune prin ținută, aspect Si: mândru, semeț. 5 a (Îvp) Trufaș. 6 a (Înv; prt) Lăudăros. 7 a Renumit.

FÁLNIC, -Ă, falnici, -e, adj. 1. Măreț, impunător, mîndru. Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Lîngă fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. EMINESCU, O. I 167. Azi e soarele mai falnic! lumea azi e mai voioasă! ALECSANDRI, P. A. 72. ◊ (Adverbial) Ceahlăul, ridicîndu-și falnic fruntea peste grinduri, ne privește încă din negurile depărtării. VLAHUȚĂ, O. A. II 173. Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mînă, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia romînă. EMINESCU, O. I 148. 2. (Despre persoane) Trufaș, semeț, mîndru. Pe poarta deschisă intră vodă, între boieri, falnic. SADOVEANU, O. VII 108. Peste cîteva clipe, răcorit, se înfipse falnic în pragul cancelariei. REBREANU, R. I 115. Am mîncat pîne, legume, Ș-am umblat falnică-n lume. HODOȘ, P. P. 140.

FÁLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care manifestă fală; plin de sine; încrezut; mândru; fudul; măreț; îngâmfat; înfumurat; semeț. 2) Care are o ținută impresionantă; cu aspect senzațional. 3) (despre persoane) Care denotă demnitate și mândrie; plin de demnitate și mândrie; trufaș; semeț. /fală + suf. ~nic

falnic a. care se fălește (în sens bun): mândru, impunător.

fálnic, -ă adj. (d. fală). Mîndru, glorios, impunător: om, castel falnic. Adv. Cu fală: steagu fîlfîĭe falnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

falnic adj. m., pl. falnici; f. falnică, pl. falnice

fálnic adj. m., pl. fálnici; f. sg. fálnică, g.-d. art. fálnicei, pl. fálnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FÁLNIC adj. 1. grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestuos, măreț, semeț, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mândru, (înv. și reg.) fălos, (fig.) trufaș. (Vârfurile ~ ale munților.) 2. v. frumos. 3. glorios, strălucit, (înv.) fălos. (Un ~ viitor.)

FÁLNIC adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos.

FALNIC adj. 1. grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestos, măreț, semeț, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. și reg.) fălos, (fig.) trufaș. (Vîrfurile ~ ale munților.) 2. arătos, aspectuos, frumos, impozant, (pop.) mîndru. (O casă ~.) 3. glorios, strălucit, (înv.) fălos. (Un ~ viitor.)

falnic adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEȚ. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ. VANITOS.

Intrare: falnic
falnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falnic
  • falnicul
  • falnicu‑
  • falnică
  • falnica
plural
  • falnici
  • falnicii
  • falnice
  • falnicele
genitiv-dativ singular
  • falnic
  • falnicului
  • falnice
  • falnicei
plural
  • falnici
  • falnicilor
  • falnice
  • falnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

falnic, falnicăadjectiv

  • 1. Care impune prin proporții, grandoare; care impune prin aspect, frumusețe, ținută. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Lîngă fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. EMINESCU, O. I 167. DLRLC
    • format_quote Azi e soarele mai falnic! lumea azi e mai voioasă! ALECSANDRI, P. A. 72. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ceahlăul, ridicîndu-și falnic fruntea peste grinduri, ne privește încă din negurile depărtării. VLAHUȚĂ, O. A. II 173. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mînă, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia romînă. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
    • format_quote Pe poarta deschisă intră vodă, între boieri, falnic. SADOVEANU, O. VII 108. DLRLC
    • format_quote Peste cîteva clipe, răcorit, se înfipse falnic în pragul cancelariei. REBREANU, R. I 115. DLRLC
    • format_quote Am mîncat pîne, legume, Ș-am umblat falnică-n lume. HODOȘ, P. P. 140. DLRLC
etimologie:
  • Fală + sufix -nic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.