14 definiții pentru sumete


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUMÉTE, sumét, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca. 2. Tranz. A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a prinde; a fixa mai sus. – Lat. summittere.

SUMÉTE, sumét, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca. 2. Tranz. A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a prinde; a fixa mai sus. – Lat. summittere.

sumete [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~ta, (îvr) ~ti / Pzi: sumet / E: ml summittere] 1-2 vtr (C. i. extremitățile unor obiecte de îmbrăcăminte, sau ale unor părți ale acestora, de obicei mâneci, poale) A îndoi (de câteva ori), a răsuci, a răsfrânge, făcând să stea mai sus etc. pentru a nu se uda, a nu se murdări, pentru a da libertate în mișcări etc. Si: a ridica, a (se) sufleca (1-2), (reg) a (se) sumeca (1-2), a (se) sumeteca (1-2), a supune (12). 3 vt (Rar; pan; c. i. mustățile oamenilor) A răsuci. 4 vt (C. i. obiecte sau părți ale lor, de obicei margini care atârnă sau care s-au lăsat în jos) A ridica, a trage, a fixa mai sus Si: a prinde. 5 vt (Rar; c. i. fân, paie etc.) A ridica (și a căra) cu furca. 6 vr (Olt; fig) A se lua repede după cineva. 7 vr (Fig; reg) A se încumeta.

SUMÉTE, sumét, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la părți ale îmbrăcămintei, mai ales cu privire la mîneci) A sufleca. Dima și-a sumes mînecile cămeșii. Nastasia și-a sumes poalele fustei și au intrat amîndoi în apă pînă la brîu. GALAN, Z. R. 45. Avea... o pereche de nădragi mai lungi decît măsura lui, astfel că-i sumetea de două și trei ori. PAS, Z. I 198. Mititelul, grămădit în poală, hurducat și flămînd, țipa cît putea și izbea cu mînile și cu picioarele în cămașa pe care Agripina și-o sumesese și o înnodase în brîu. GALACTION, O. I 162. ◊ Fig. Ștefan-vodă, de-l vedea, De fereastră se lipea, Barba-n gură sumetea, La boieri că-l arăta. TEODORESCU, P. P. 522. ◊ Refl. pas. Capetele bătelei se sumet la marginea rogojinei ca să nu se distrame. I. IONESCU, M. 705. ◊ Refl. (Despre persoane care își suflecă mînecile) Nea Stan din Piersica... Nici o clipă nu ședea: Frumușel se sumetea, Mîna pe arcan punea. TEODORESCU, P. P. 690. 2. (Complementul indică un obiect sau o parte a lui care atîrnă sau care s-a lăsat prea jos) A ridica, a trage în sus; a prinde, a fixa mai sus. Din cînd în cînd Radu, deșteptat de tuse, își scotea afară brațul alb, gol... pipăia încetișor marginile învelitoarei... Iar mama Ilinca îi sumetea cu grijă colțul învelitoarei pe sub umăr. VLAHUȚĂ, O. A. I 134. 3. (Complementul indică o cantitate, mai ales de nutreț) A ridica, a încărca, a căra, a duce (într-o furcă). Se duse într-o leasă unde știa mărăcini, tăie o grămadă cît ai sumete-o zdravăn într-un țepoi și o duse sub măr. VISSARION, B. 14. – Forme gramaticale: perf. s. sumesei, part. sumes.

A SUMÉTE sumét tranz. (marginile îmbrăcămintei) A îndoi în sus (pentru protecție sau comoditate); a sufleca. ~ mânecile. /<lat. summittere

A SE SUMÉTE mă sumét intranz. (despre persoane) A-și îndoi marginile îmbrăcămintei. /<lat. summittere

sumete v. a îndoi ceva prea lung: a sumete mânicele, poalele. [Lat. SUMMITTERE].

sumét, -més, a -méte v. tr. (lat summĭtto, -mittere, a supune, a micșora; it. somméttere, fr. soumettre, sp. someter, pg. sometter. V. trimet). Vest. Suflec. – Și sumétic, a -á, și (Sămăn 3. 932) súmec, a -á, (contaminat de suflec).

sumét, -més, a -méte v. tr. (lat. sum-mitto, -mittere, a supune; a micșora; it. sommittére, fr. soummettre, sp. someter, pg. sometter. V. tri-met). Vest. Suflec. – Și sumétic, a -á, și (Mold. sud.) súmec, a (Sămăn. 3, 632), contaminat de suflec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

suméte (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sumét, 1 pl. sumétem, perf. s. 1 sg. sumeséi, 1 pl. suméserăm; conj. prez. 3 sumeátă; part. sumés

suméte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sumét, 1 pl. sumétem, perf. s. 1 sg. sumeséi, 1 pl. suméserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. sumeátă; part. sumés

sumet, -meată 3 conj., -mesei 1 aor.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUMETE vb. a îndoi, a răsfrînge, a ridica, a sufleca, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. și Dobr.) a sumeteca. (Își ~ mînecile, poalele.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

suméte (-t, -més), vb.1. A-și ridica mînecile sau poalele. – 2. A suci, a răsuci. Lat. submittĕre (Cipariu, Gram., 368; Pușcariu 1692; REW 8382), cf. it. sommettere, prov. sometre, sp., port. someter.

Intrare: sumete
verb (VT630)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sumete
  • sumetere
  • sumes
  • sumesu‑
  • sumețând
  • sumețându‑
singular plural
  • sumete
  • sumeteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sumet
(să)
  • sumet
  • sumeteam
  • sumesei
  • sumesesem
a II-a (tu)
  • sumeți
(să)
  • sumeți
  • sumeteai
  • sumeseși
  • sumeseseși
a III-a (el, ea)
  • sumete
(să)
  • sumea
  • sumeață
  • sumetea
  • sumese
  • sumesese
plural I (noi)
  • sumetem
(să)
  • sumetem
  • sumeteam
  • sumeserăm
  • sumeseserăm
  • sumesesem
a II-a (voi)
  • sumeteți
(să)
  • sumeteți
  • sumeteați
  • sumeserăți
  • sumeseserăți
  • sumeseseți
a III-a (ei, ele)
  • sumet
(să)
  • sumea
  • sumeață
  • sumeteau
  • sumeseră
  • sumeseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)