sumar sm [At: DDRF / V: (reg) șom~ / Pl: ~i / E: srb šumar] (Reg) 1 Pădurar. 2 Paznic al unei proprietăți de teren arabil.

sumar [At: NEGULICI / V: (înv) ~iu (Pl: ~ie) / Pl: ~i, ~e / E: lat summarius, fr sommaire] 1 sn (Înv; îf ~riu) Listă. 2 sn (Înv; îf ~riu) Inventar. 3 sn Conținutul pe scurt al unei scrieri, al unor studii, al unor dezbateri etc. Si: rezumat. 4 sn Înșirare scrisă a părților, a capitolelor etc. ale unei lucrări, ale unei publicații etc. (plasată la începutul sau la sfârșitul acesteia) Si: conținut (4), cuprins (10), tablă de materii, (înv) registru, scară, sumă (16), (grî) pinax. 5 a (D. expuneri, texte etc.) În puține cuvinte Si: concentrat (9), concis (1), în rezumat, pe scurt, repede, rezumativ, succint, (înv) rezumător, sintetic. 6-7 a, av (D. acțiuni, operații, manifestări etc. ale oamenilor) (Care este făcut) fără profunzime Si: expeditiv (5-6), fugitiv (4), în pripă, neaprofundat, rapid, repede, superficial (7). 8 a (D. oameni, d. manifestările lor sau d. modul lor de viață etc.) Simplist. 9-10 a, av (D. îmbrăcăminte) Care constă din (prea) puține articole sau din strictul necesar. 11 av (Rar) În mod simplu. 12-13 a, av (Pex) (În mod) sărăcăcios (17).

SUMAR², -Ă, sumari, -e, adj. 1. (Despre manifestări intelectuale, orale sau scrise) Spus sau expus în cîteva cuvinte, pe scurt, succint. Expunere sumară. Raport sumar. ♦ Făcut în pripă, foarte simplu, superficial. Știa bine pentru ce-i chemat. Neexecutare de ordin... judecată sumară și plutonul de execuție... CAMILAR, N. I 183. La desele supărări ce se vor fi ivit din pricina firii violente a lui Eminovici și a pedagogiei sale sumare, s-a adăogat moartea unora din copii. CĂLINESCU, E. 30. 2. (Mai ales despre îmbrăcăminte) Care constă din puține articole; strict necesar. Îmbrăcăminte sumară. Bagaj sumar.

SUMAR¹, sumare, s. n. 1. Conținutul pe scurt al unei scrieri, al unor studii, al unor dezbateri etc.; rezumat. După citirea sumarului ședinței precedente, s-a depus proiectul de lege. 2. Tablă de materii (a unei cărți, a unei reviste etc.); cuprins.

SUMAR, -Ă adj. Redat în puține cuvinte; pe scurt, succint. ♦ Expeditiv, făcut în fugă, fără respectarea formulelor obișnuite. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care constă din puține articole; strict necesar. // s.n. Cuprins, tablă de materii. ♦ Rezumat. [< lat. sumarium, cf. fr. sommaire].

SUMAR, -Ă I. adj. redat în puține cuvinte; pe scurt, succint. ◊ expeditiv, făcut în fugă, superficial, fără respectarea formelor obișnuite. ◊ (despre îmbrăcăminte) redus la strictul necesar. II. s. n. 1. cuprins, tablă de materii. 2. rezumat (al unei lucrări, dezbateri etc.). (< lat. summarium, după fr. sommaire)

SUMAR² adv. 1) În câteva cuvinte; pe scurt; rezumativ. 2): Îmbrăcat ~ îmbrăcat numai cu strictul necesar. /<lat. summarius, fr. sommaire

SUMAR¹ ~ă (~i, ~e) 1) (despre acte de vorbire, expuneri, texte) Care constă din puține cuvinte; redat pe scurt; în puține cuvinte; concis; lapidar; laconic; succint. 2) (despre acțiuni) Care este făcut în pripă; superficial; rapid. 3) (despre îmbrăcăminte) Care constă numai din câteva articole strict necesare. /<lat. summarius, fr. sommaire

SUMAR³ ~e n. 1) Conținut scurt al unei lucrări; rezumat. 2) Tablă de materii; cuprins. /<lat. summarius, fr. sommaire

sumar a. scurt: expunere sumară. ║ n. extras: sumarul unui discurs.

sumár, -ă adj. (lat summárius, d. summa, sumă). Rezumat, pe scurt, succint: expunere sumară. Expeditiv, fără multă vorbă: legea luĭ Lynch e o justiție sumară. Compus din puține haĭne: costum sumar. S. n., pl. e. Rezumat, extras, cuprins, conținut, tabla de materii: sumaru uneĭ reviste, uneĭ ședințe. Adv. În mod sumar.

ȘUMAR, șumari, s. m. (Reg.) Pădurar. – Din sb. šumar.

sumariu sn vz sumar

șomar sm vz șumar

ȘUMAR, șumari, s. m. (Reg.) Pădurar. – Din scr. šumar.

ȘUMAR, șumari, s. m. (Regional) Pădurar. Paște calul lui șumar. HODOȘ, P. P. 163.

sumar² s. n., pl. sumare

sumar¹ adj. m., pl. sumari; f. sumară, pl. sumare

sumar² s. n., pl. sumare

sumar¹ adj. m., pl. sumari; f. sumară, pl. sumare

sumar s. n., pl. sumare

sumar adj. m., pl. sumari; f. sg. sumară, pl. sumare

șumar (reg.) s. m., pl. șumari

șumar (reg.) s. m., pl. șumari

șumar s. m., pl. șumari

șumar (-ri), s. m. – (Banat, Olt.) Pădurar. – Var. șumariu. Sb. šumar (Candrea).

SUMAR s. v. inventar, listă.

SUMAR adj., s. 1. adj. v. sintetic. 2. adj. succint, (înv.) repede. (O schiță ~ a situației.) 3. adj. v. fugitiv. 4. adj. v. superficial. 5. s. v. tablă de materii.

sumar s. v. INVENTAR. LISTĂ.

SUMAR adj., s. 1. adj. concis, rezumativ, sintetic, succint, (înv.) rezumător. (O descriere ~.) 2. adj. succint, (înv.) repede. (O schiță ~ a situației.) 3. adj. fugitiv, rapid, superficial. (La o cercetare cît de ~...) 4. adj. neaprofundat, superficial. (O analiză cam ~.) 5. s. conținut, cuprins, tablă de materii, (înv.) registru, scară, sumă, (grecism înv.) pinax. (~ unei cărți.)

ȘUMAR s. v. pădurar.

șumar s. v. PĂDURAR.

șumar, șumari, s.m. (reg.) 1. pădurar. 2. paznic al unei proprietăți de teren arabil; pândar.