opțiuni
  • info
2 intrări
24 de definiții

Explicative DEX

sugușat2, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: sugușa] 1 (Îvr; d. ființe, mai ales, d. oameni) Sugrumat (1) Cf sugușa (1). 2 (Reg) Subțiat (1).

sugușat1 sn [At: PREDA, M. S. 62 / Pl: ? / E: sugușa] (Reg) Sfâșiere a gâtului cu colții (pentru a ucide).

SUGUȘA, suguș, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gâtui, a sugruma. – Su(b) + gușă.

strugușa v vz sugușa

sugrușa v vz sugușa

suguș sn [At: ALR SN I h 24/836 / Pl: ~e / E: pvb sugușa] (Reg) Cârcel de fier (la tânjală).

sugușa vt [At: ANON. CAR. / V: (reg) stru~, sugru~ / Pzi: suguș, (rar) sugușez / E: sub1- + gușă] 1 (Îvr; subiectul și c.i. ființe, mai ales, oameni) A sugruma (1). 2 (Pan; d. câini; c.i. ființe, mai ales, oameni) A sfâșia cu colții o porțiune de la gât (pentru a ucide). 3 (Fig; înv; subiectul și c.i. oameni) A trata cu asprime. 4 (Fig; înv; subiectul și c.i. oameni) A cere socoteală în mod violent. 5 (Pex; subiectul și c.i. oameni) A lua (de gât) Vz: lua Si: a încolți. 6 (Îvr; fig; subiectul și c.i. oameni) A bârfi (1).

SUGUȘA, suguș, vb. I. Tranz. (Înv.) A gâtui, a sugruma. – Su(b) + gușă.

SUGUȘA, suguș, vb. I. Tranz. (Învechit și popular) A strînge (pe cineva) de gît, a gîtui, a sugruma. M-a sugușat cînele. SADOVEANU, B. 289.

sugușà v. Mold. a gâtui. [Lit. a strânge pe sub gușă (cf. sugrumà)].

sugúș, a -á v. tr. (su-, supt, sub-, și gușă, ca și su-grum. V. răgușesc). Trans. Vechĭ. Gîtuĭ, sugrum, gușuĭ. Fig. Constrîng prea cu asprime, pun sula’n coastă.

Ortografice DOOM

sugușa (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. suguș, 3 sugușă, 1 pl. sugușăm; conj. prez. 1 sg. să suguș, 3 să sugușe; ger. sugușând

sugușa (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 sugușă, 1 pl. sugușăm; conj. prez. 3 să sugușe; ger. sugușând

sugușa vb., ind. prez. 1 sg. suguș, 3 sg. și pl. sugușă, 1 pl. sugușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. sugușe; ger. sugușind

Sinonime

SUGUȘAT adj. v. gâtuit, strangulat, sugrumat.

sugușat adj. v. GÎTUIT. STRANGULAT. SUGRUMAT.

STRUGUȘA vb. v. gâtui, strangula, sugruma.

SUGUȘA vb. v. gâtui, strangula, sugruma.

strugușa vb. v. GÎTUI. STRANGULA. SUGRUMA.

sugușa vb. v. GÎTUI. STRANGULA. SUGRUMA.

Arhaisme și regionalisme

SUGUȘAT adj. (Ban.) Sugrumat.. Suggushat. Suffocatus. AC, 373. Etimologie: sugușa. Vezi și sugușa.

sugușat, sugușată, adj. (înv.; despre ființe și oameni) 1. sugrumat. 2. (reg.) subțiat.

SUGUȘA vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A sugruma. Suggush. Suffoco. AC. 373. ◊ Fig. Priimeaște sluga ta în bine, ca să nu mă sugușe pre mine făloșii. MOL. 1695, 9r; cf. PSALT. (1651). Etimologie: su(b) + gușă + suf. -a. Vezi și sugușat. Cf. f o i t u i, î n ă d u ș i, n ă d u ș i.

sugușa, suguș, vb. I (înv. și reg.) 1. a gâtui, a sugruma. 2. (reg.; despre câini) a rupe cu colții, a sfâșia o porțiune de la gât (pentru a ucide). 3. (înv.; fig.; despre oameni) a trata cu asprime, a cere socoteală în mod violent; a încolți, a lua de gât. 4. (fig.; înv.; despre oameni) a bârfi, a critica.

Intrare: sugușat
sugușat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sugușat
  • sugușatul
  • sugușatu‑
  • sugușată
  • sugușata
plural
  • sugușați
  • sugușații
  • sugușate
  • sugușatele
genitiv-dativ singular
  • sugușat
  • sugușatului
  • sugușate
  • sugușatei
plural
  • sugușați
  • sugușaților
  • sugușate
  • sugușatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: sugușa
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sugușa
  • sugușare
  • sugușat
  • sugușatu‑
  • sugușând
  • sugușându‑
 singular plural
  • sugușă
  • sugușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suguș
 (să)
  • suguș
  • sugușam
  • sugușai
  • sugușasem
a II-a (tu)
  • suguși
 (să)
  • suguși
  • sugușai
  • sugușași
  • sugușaseși
a III-a (el, ea)
  • sugușă
 (să)
  • sugușe
  • sugușa
  • sugușă
  • sugușase
plural I (noi)
  • sugușăm
 (să)
  • sugușăm
  • sugușam
  • sugușarăm
  • sugușaserăm
  • sugușasem
a II-a (voi)
  • sugușați
 (să)
  • sugușați
  • sugușați
  • sugușarăți
  • sugușaserăți
  • sugușaseți
a III-a (ei, ele)
  • sugușă
 (să)
  • sugușe
  • sugușau
  • sugușară
  • sugușaseră
verb (VT202)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strugușa
  • strugușare
  • strugușat
  • strugușatu‑
  • strugușând
  • strugușându‑
 singular plural
  • strugușează
  • strugușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strugușez
 (să)
  • strugușez
  • strugușam
  • strugușai
  • strugușasem
a II-a (tu)
  • strugușezi
 (să)
  • strugușezi
  • strugușai
  • strugușași
  • strugușaseși
a III-a (el, ea)
  • strugușează
 (să)
  • strugușeze
  • strugușa
  • strugușă
  • strugușase
plural I (noi)
  • strugușăm
 (să)
  • strugușăm
  • strugușam
  • strugușarăm
  • strugușaserăm
  • strugușasem
a II-a (voi)
  • strugușați
 (să)
  • strugușați
  • strugușați
  • strugușarăți
  • strugușaserăți
  • strugușaseți
a III-a (ei, ele)
  • strugușează
 (să)
  • strugușeze
  • strugușau
  • strugușară
  • strugușaseră
sugrușa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sugușat, sugușatăadjectiv

sugușa, sugușverb

etimologie:
  • Su(b) + gușă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.