13 definiții pentru succint


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUCCÍNT, -Ă, succinți, -te, adj. (Adesea adverbial) Exprimat sau care se exprimă pe scurt, în puține cuvinte; sumar, concis, laconic. – Din fr. succinct, lat. succinctus.[1]

  1. În original, incorect: Din fr. succint, lat. succintus. cata

SUCCÍNT, -Ă, succinți, -te, adj. (Adesea adverbial) Exprimat sau care se exprimă pe scurt, în puține cuvinte; sumar, concis, laconic. – Din fr. succinct, lat. succinctus.

SUCCÍNT, -Ă, succinți, -te, adj. Exprimat pe scurt, în puține cuvinte; sumar, concis. În vastul studiu de față, pe care totuși ne propunem a-l dezvolta într-un mod succint, noi urmăm metoda savantului nostru critic istoric. CARAGIALE, S. U. 86.

SUCCÍNT, -Ă adj. Spus, exprimat pe scurt, cu puține cuvinte; concis. [< fr. succinct, cf. lat. succinctus].

SUCCÍNT, -Ă adj. (și adv.) exprimat pe scurt, cu puține cuvinte; sumar, concis, laconic. (< fr. succinct, lat. succinctus)

SUCCÍNT ~tă (~ți, ~te) și adverbial 1) (despre acte de vorbire, texte) Care constă din puține cuvinte; exprimat în puține cuvinte; concis; laconic; lapidar. 2) (despre persoane) Care se exprimă în puține cuvinte; caracterizat prin exprimare scurtă; concis; lapidar; laconic. /<fr. succinct, lat. succinctus

*succínt, -ă adj. (lat succinctus, încins, strîns, scurt). Pe scurt, în puține vorbe: descriere succintă. Adv. A trata succint.

succinct a. și adv. în puține vorbe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

succínt adj. m., pl. succínți; f. succíntă, pl. succínte

succínt adj. m., pl. succínți; f. sg. succíntă, pl. succínte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUCCÍNT adj. 1. v. concis. 2. v. sintetic. 3. v. sumar.

SUCCINT adj. 1. concentrat, concis, laconic, lapidar, scurt, (înv.) rezumător, (fig.) strîns, telegrafic. (Stil ~; exprimare ~) 2. concis, rezumativ, sintetic, sumar, (înv) rezumător. (O descriere ~.) 3. sumar, (înv) repede. (O schiță ~ a situației.)

Intrare: succint
succint adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • succint
  • succintul
  • succintu‑
  • succintă
  • succinta
plural
  • succinți
  • succinții
  • succinte
  • succintele
genitiv-dativ singular
  • succint
  • succintului
  • succinte
  • succintei
plural
  • succinți
  • succinților
  • succinte
  • succintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)