SUBTÍL, -Ă, subtili, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre facultăți sau calități ale lor) Care pătrunde, sezisează cele mai mici nuanțe, care poate face distincțiile cele mai fine; ager, ascuțit, abil, fin. Să dea domnul! se grăbi Elena Lipan, ghicind gîndul lui Costea și vrînd să arate cît e de streină de orice calcul josnic. Ana însă, mai puțin subtilă, căzu în cursă. C. PETRESCU, C. V. 97. ◊ (Adverbial) Pentru Eminescu și Creangă avea mai mult decît admirație: îi explica surprinzător de subtil și adînc. SADOVEANU, E. 177. 2. Care scapă la prima vedere și se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunțită; greu de distins, de recunoscut, de sezisat; fin. Langoarea ei, tăcerea ei, aerul ei, parfumul ei favorit... erau atîtea mărturisiri subtile, pentru care eu, neghiobul, fusesem nesimțitor. GALACTION, O. I 107. Care este, oare, pricina acestei desăvîrșite întunecări a unor minți și inimi, care ajung să nu mai vadă, să nu mai simtă, subtilele dar puternicele legături ale tovărășiei lor cu ceilalți oameni? IONESCU-RION, C. 47. ♦ Care tratează despre chestiuni grele, abstracte, cu multă finețe, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate; care, pentru a fi înțeles, cere o mare ascuțime a minții. Bibliotecile cu rafturi și zăbrele Sînt pline De tomuri grele... Și opuscule Cu pagini încărcate de calcule subtile. CAMIL PETRESCU, V. 1. Subtilele analize ale feciorului său cărturar. C. PETRESCU, A. R. 197. Trimite la tipar O carte amuzantă și plină ca un stup de cugetări subtile. TOPÎRCEANU, P. 50. 3. (Rar) Foarte subțire, ușor, fin. O ceață aurie și subtilă se revărsa dinspre apus, înecînd capricioasele... conture albe și temperînd claritatea zărilor. GALACTION, O. I 348.

SUBTÍL, -Ă adj. 1. Care prinde și redă cele mai fine nuanțe; fin, ascuțit, pătrunzător, ager. 2. Greu de pătruns, de înțeles, datorită unei fineți profunde. ♦ Care tratează despre chestiuni grele, abstracte. 3. (Rar) Foarte subțire, ușor. [< fr. subtil, cf. lat. subtilis].

SUBTÍL, -Ă adj. 1. care prinde și redă cele mai fine nuanțe; fin, ascuțit, pătrunzător, ager. 2. greu de pătruns, de înțeles, datorită unei fineți profunde. ◊ care tratează despre chestiuni grele, abstracte. (< fr. subtil, lat. subtilis)

SUBTÍL ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial (despre persoane și despre manifestările lor) Care denotă capacitate de pătrundere în esența lucrurilor; perspicace; sagace. 2) (despre persoane) Care manifestă agerime rafinată; capabil să soluționeze probleme dificile; perspicace. 3) Care necesită o examinare amănunțită datorită caracterului său delicat. 4) rar Care se caracterizează prin proprietăți foarte fine; deosebit de fin; diafan. Parfum ~. /<fr. subtil, lat. subtilis

subtil a. 1. foarte mărunt: praf subtil; 2. foarte fin sau delicat: simț subtil; fig. argumentațiune subtilă; 3. care pătrunde, se insinuează ușor: otravă subtilă; 4. foarte abil.

*subtíl, -ă adj. (lat. subtilis. V. supțire). Supțire, mărunt, fin: colb subtil. Care pătrunde (se insinuĭază) răpede: otravă subtilă. Fig. Foarte ager, foarte fin, foarte ingenios: raționament subtil. Adv. Cu subtilitate.

subtíl adj. m., pl. subtíli; f. subtílă, pl. subtíle

subtíl adj. m., pl. subtíli; f. sg. subtílă, pl. subtíle

subtil

SUBTÍL adj. 1. v. perspicace. 2. v. ingenios. 3. v. fin. 4. (fig.) imponderabil. (Un sens ~.) 5. v. ales.

SUBTÍL adj. v. subțire.

subtil adj. v. SUBȚIRE.

SUBTIL adj. 1. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuțit. (Un spirit ~.) 2. ingenios, inventiv, iscusit. (Procedeu ~.) 3. fin, rafinat. (Nuanțe ~.) 4. (fig.) imponderabil. (Un sens ~.) 5. ales, distins, fin, rafinat, select, stilat, (fam.) șic, (fig.) subțire. (Un public ~.)