14 definiții pentru subtil

SUBTÍL, -Ă, subtili, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre însușirile, manifestările lor; adesea adverbial) Care sesizează, pătrunde cele mai mici amănunte, care poate face distincțiile cele mai fine; ager, pătrunzător, perspicace, fin. 2. Care se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunțită; greu de distins, de recunoscut, de sesizat. ♦ Care tratează cu multă finețe, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate probleme grele, abstracte; care, pentru a fi înțeles, cere o mare ascuțime a minții. 3. (Rar) Foarte subțire; transparent, ușor. – Din fr. subtil, lat. subtilis.

SUBTÍL, -Ă, subtili, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre însușirile, manifestările lor; adesea adverbial) Care sesizează, pătrunde cele mai mici amănunte, care poate face distincțiile cele mai fine; ager, pătrunzător, perspicace, fin. 2. Care se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunțită; greu de distins, de recunoscut, de sesizat. ♦ Care tratează cu multă finețe, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate probleme grele, abstracte; care, pentru a fi înțeles, cere o mare ascuțime a minții. 3. (Rar) Foarte subțire; transparent, ușor. – Din fr. subtil, lat. subtilis.

SUBTÍL, -Ă, subtili, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre facultăți sau calități ale lor) Care pătrunde, sezisează cele mai mici nuanțe, care poate face distincțiile cele mai fine; ager, ascuțit, abil, fin. Să dea domnul! se grăbi Elena Lipan, ghicind gîndul lui Costea și vrînd să arate cît e de streină de orice calcul josnic. Ana însă, mai puțin subtilă, căzu în cursă. C. PETRESCU, C. V. 97. ◊ (Adverbial) Pentru Eminescu și Creangă avea mai mult decît admirație: îi explica surprinzător de subtil și adînc. SADOVEANU, E. 177. 2. Care scapă la prima vedere și se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunțită; greu de distins, de recunoscut, de sezisat; fin. Langoarea ei, tăcerea ei, aerul ei, parfumul ei favorit... erau atîtea mărturisiri subtile, pentru care eu, neghiobul, fusesem nesimțitor. GALACTION, O. I 107. Care este, oare, pricina acestei desăvîrșite întunecări a unor minți și inimi, care ajung să nu mai vadă, să nu mai simtă, subtilele dar puternicele legături ale tovărășiei lor cu ceilalți oameni? IONESCU-RION, C. 47. ♦ Care tratează despre chestiuni grele, abstracte, cu multă finețe, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate; care, pentru a fi înțeles, cere o mare ascuțime a minții. Bibliotecile cu rafturi și zăbrele Sînt pline De tomuri grele... Și opuscule Cu pagini încărcate de calcule subtile. CAMIL PETRESCU, V. 1. Subtilele analize ale feciorului său cărturar. C. PETRESCU, A. R. 197. Trimite la tipar O carte amuzantă și plină ca un stup de cugetări subtile. TOPÎRCEANU, P. 50. 3. (Rar) Foarte subțire, ușor, fin. O ceață aurie și subtilă se revărsa dinspre apus, înecînd capricioasele... conture albe și temperînd claritatea zărilor. GALACTION, O. I 348.

subtíl adj. m., pl. subtíli; f. subtílă, pl. subtíle

subtíl adj. m., pl. subtíli; f. sg. subtílă, pl. subtíle

SUBTÍL adj. 1. v. perspicace. 2. v. ingenios. 3. v. fin. 4. (fig.) imponderabil. (Un sens ~.) 5. v. ales.

SUBTÍL adj. v. subțire.

SUBTÍL, -Ă adj. 1. Care prinde și redă cele mai fine nuanțe; fin, ascuțit, pătrunzător, ager. 2. Greu de pătruns, de înțeles, datorită unei fineți profunde. ♦ Care tratează despre chestiuni grele, abstracte. 3. (Rar) Foarte subțire, ușor. [< fr. subtil, cf. lat. subtilis].

SUBTÍL, -Ă adj. 1. care prinde și redă cele mai fine nuanțe; fin, ascuțit, pătrunzător, ager. 2. greu de pătruns, de înțeles, datorită unei fineți profunde. ◊ care tratează despre chestiuni grele, abstracte. (< fr. subtil, lat. subtilis)

SUBTÍL ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial (despre persoane și despre manifestările lor) Care denotă capacitate de pătrundere în esența lucrurilor; perspicace; sagace. 2) (despre persoane) Care manifestă agerime rafinată; capabil să soluționeze probleme dificile; perspicace. 3) Care necesită o examinare amănunțită datorită caracterului său delicat. 4) rar Care se caracterizează prin proprietăți foarte fine; deosebit de fin; diafan. Parfum ~. /<fr. subtil, lat. subtilis

subtil a. 1. foarte mărunt: praf subtil; 2. foarte fin sau delicat: simț subtil; fig. argumentațiune subtilă; 3. care pătrunde, se insinuează ușor: otravă subtilă; 4. foarte abil.

*subtíl, -ă adj. (lat. subtilis. V. supțire). Supțire, mărunt, fin: colb subtil. Care pătrunde (se insinuĭază) răpede: otravă subtilă. Fig. Foarte ager, foarte fin, foarte ingenios: raționament subtil. Adv. Cu subtilitate.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SUBTIL adj. 1. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuțit. (Un spirit ~.) 2. ingenios, inventiv, iscusit. (Procedeu ~.) 3. fin, rafinat. (Nuanțe ~.) 4. (fig.) imponderabil. (Un sens ~.) 5. ales, distins, fin, rafinat, select, stilat, (fam.) șic, (fig.) subțire. (Un public ~.)

Intrare: subtil
subtil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular subtil subtilul subti subtila
plural subtili subtilii subtile subtilele
genitiv-dativ singular subtil subtilului subtile subtilei
plural subtili subtililor subtile subtilelor
vocativ singular
plural