opțiuni
  • info
2 intrări
14 definiții

Explicative DEX

stârcire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: stârci] (Îdt) 1 Ghemuire (1). 2 Amorțire (7).

STÂRCI, stârcesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se strânge, a se ghemui (de frig). 2. Intranz. A amorți, a înțepeni stând, așteptând undeva. 3. Tranz. A strivi un fruct. ◊ Refl. Mărul s-a stârcit. – Din stârc.

STÂRCI, stârcesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se strânge, a se ghemui (de frig). 2. Intranz. A amorți, a înțepeni stând, așteptând undeva. 3. Tranz. A strivi un fruct. ◊ Refl. Mărul s-a stârcit. – Din stârc.

stârci [At: ANON. CAR. / Pzi: ~cesc / E: stârc] 1 vr (Pop) A se ghemui (de frig, de foame, de durere, în așternut etc.) 2 vr (Reg; îe) A se ~ ca un arici A fi nesociabil, morocănos. 3 vr (Îe) A i se ~ cuiva inima (de durere) A simți o emoție puternică, o supărare mare etc. 4 vt (C.i. obiecte) A mototoli. 5 vi (Pop; fam) A amorți (stând nemișcat, în așternut). 6 vi (Rar; pex) A cerși (2). 7-8 vtr (Reg) A (se) strivi. 9-10 vtr A (se) dărăpăna (1).

STÎRCI, stîrcesc, vb. IV. 1. Refl. A se ghemui, a se strînge ghem, a se zgîrci, a se închirci. Tremurau de frig de le clănțăneau dinții în gură... Se stîrciseră de se făcuseră covrig de frig. ISPIRESCU, U. 87. Trage un vînt rece «de ustură»... Eu mă stîrcesc într-un colțișor fără de a crîcni. RUSSO, O. 152. 2. Intranz. A sta nemișcat așteptînd, a aștepta mereu; p. ext. a cerși, a se milogi. Îl cunoșteau acum toți de cînd stîrcea pe la uși. C. PETRESCU, C. V. 127.

A STÂRCI ~esc intranz. (despre ființe) A sta fără rost sau așteptând ceva. ~ la poartă. /Din stârc

A SE STÂRCI mă ~esc intranz. (despre ființe) A se strânge ghem (din cauza frigului); a se zgârci; a se zgribuli. /Din stârc

stârcì v. a se pitula ghemuindu-se: se stârcise de se făcuse ghem de frig ISP. [Lit. a- se ghemui ca stârcul: imagine luată din apucăturile acestei păsări, care stă pitulată ceasuri întregi pe malul apelor, pândindu-și prada].

stîrcésc (mă) v. refl. (d. stîrc, pin aluz. la ținuta stîrculuĭ, cu capu tras între aripĭ). Mă tupilez, mă gheboșesc, mă strîng, mâ ghemuĭesc, mă cimpesc: un rîs sta stîrcit la pîndă (Od. Psevd. 222), oamenĭ stîrcițĭ de frig (VR. 1927, 2, 203). V. chircesc.

Ortografice DOOM

stârci (a ~) (a strânge) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârcesc, 3 sg. stârcește, imperf. 1 stârceam; conj. prez. 1 sg. să stârcesc, 3 să stârcească

stârci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârcesc, imperf. 3 sg. stârcea; conj. prez. 3 să stârcească

stârci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârcesc, imperf. 3 sg. stârcea; conj. prez. 3 sg. și pl. stârcească

Sinonime

STÂRCI vb. v. chirci, contracta, ghemui, închirci, strânge, zgârci.

stîrci vb. v. CHIRCI. CONTRACTA. GHEMUI. ÎNCHIRCI. STRÎNGE. ZGÎRCI.

Arhaisme și regionalisme

stârcire, stârciri, s.f. (înv.) 1. ghemuire. 2. amorțire.

Intrare: stârcire
stârcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stârcire
  • stârcirea
plural
  • stârciri
  • stârcirile
genitiv-dativ singular
  • stârciri
  • stârcirii
plural
  • stârciri
  • stârcirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: stârci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stârci
  • stârcire
  • stârcit
  • stârcitu‑
  • stârcind
  • stârcindu‑
 singular plural
  • stârcește
  • stârciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stârcesc
 (să)
  • stârcesc
  • stârceam
  • stârcii
  • stârcisem
a II-a (tu)
  • stârcești
 (să)
  • stârcești
  • stârceai
  • stârciși
  • stârciseși
a III-a (el, ea)
  • stârcește
 (să)
  • stârcească
  • stârcea
  • stârci
  • stârcise
plural I (noi)
  • stârcim
 (să)
  • stârcim
  • stârceam
  • stârcirăm
  • stârciserăm
  • stârcisem
a II-a (voi)
  • stârciți
 (să)
  • stârciți
  • stârceați
  • stârcirăți
  • stârciserăți
  • stârciseți
a III-a (ei, ele)
  • stârcesc
 (să)
  • stârcească
  • stârceau
  • stârciră
  • stârciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stârci, stârcescverb

popular
  • 1. reflexiv A se strânge, a se ghemui (de frig). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chirci contracta ghemui strânge zgârci închirci
    • format_quote Tremurau de frig de le clănțăneau dinții în gură... Se stîrciseră de se făcuseră covrig de frig. ISPIRESCU, U. 87. DLRLC
    • format_quote Trage un vînt rece «de ustură»... Eu mă stîrcesc într-un colțișor fără de a crîcni. RUSSO, O. 152. DLRLC
  • 2. intranzitiv A amorți, a înțepeni stând, așteptând undeva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amorți înțepeni
    • 2.1. prin extensiune A se milogi. DLRLC
      sinonime: cerși milogi
      • format_quote Îl cunoșteau acum toți de cînd stîrcea pe la uși. C. PETRESCU, C. V. 127. DLRLC
  • 3. tranzitiv A strivi un fruct. DEX '09 DEX '98
    sinonime: strivi
    • format_quote reflexiv Mărul s-a stârcit. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • stârc DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.