24 de definiții pentru stuf stuh stuu stuv (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STUF, stufuri, s. n. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă și dreaptă, cu frunzele lanceolate și cu florile violete sau gălbui, dispuse în panicule terminale, folosită la acoperitul caselor, ca materie primă pentru obținerea celulozei, a hârtiei etc.; trestie (Phragmites communis). ♦ (Rar) Desiș; tufiș, boschet. [Var.: (reg.) stuh s. n.] – Lat. *styphus (= stypa + typyhe).

STUF, stufuri, s. n. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă și dreaptă, cu frunzele lanceolate și cu florile violete sau gălbui, dispuse în panicule terminale, folosită la acoperitul caselor, ca materie primă pentru obținerea celulozei, a hârtiei etc.; trestie (Phragmites communis). ♦ (Rar) Desiș; tufiș, boschet. [Var.: (reg.) stuh s. n.] – Lat. *styphus (= stypa + typyhe).

stuf sn [At: CUV. D. BĂTR. I, 254 / V: (pop) ~uh, (reg) stâu, stohuri snp, stu, ~uu, ~uv / Pl: ~uri / E: lat *styphus (= stypha + type)] 1 (Șîc ~-de-baltă) Plantă erbacee perenă, din familia gramineelor, cu tulpina înaltă și dreaptă, cu frunze lanceolate și flori violacee sau gălbui dispuse în panicule terminale, răspândită prin mlaștini, pe malurile lacurilor și râurilor Si: trestie, (reg) nadă2, pană1, papură1, pipirig1, sulică (Phragmites communis). 2 (Bot; reg; îc Stuh-de-câmp) Trestie-de-câmp Vz trestie (Calamagrostis epigeios). 3 (Bot; îc) ~-sălbatic Calamagrostis varia. 4 (Bot) Cârligioare Vz cârligior (Bidens cernuus). 5 (Asr; pan; udp „de” care indică felul) Tufă. 6 (Pex) Tufiș. 7 (Îvr; lpl) Plavie.

STUF, stufuri, s. n. Desiș de trestie, folosit la acoperitul caselor, ca materie primă la fabricarea celulozei etc. Stuful se legăna înfiorat. C. PETRESCU, S. 28. La nord, păduri nepătrunse de stuf, la sud, banda nesfîrșită a plajei cu valurile dunelor de nisip în zare. BART, E. 126. Moș Gheorghe se gîndește la fericirea oamenilor de prin satele apropiate, că au stuf la îndemînă pentru acoperitul caselor și pește din belșug. SP. POPESCU, M. G. 36. ♦ (Rar) Desiș, grup de...; tufiș, boschet. Gemea mușcat de vînturi un stuf de liliac. MACEDONSKI, O. I 114. Numai un stuf de trandafiri mai era înfrunzit. ISPIRESCU, L. 77. – Variantă: (regional) stuh (DRAGOMIR, P. 24, STANCU, U.R.S.S., 164, SADOVEANU, O. IV 435) s. n.

STUF ~uri n. Plantă erbacee acvatică cu tulpina erectă, înaltă, inflexibilă, cu frunze lanceolate, foarte lungi și cu flori grupate în panicule, folosită, mai ales, ca material de construcție. /<lat. stuphus

stuf (stuh) m. 1. plantă întrebuințată spre a face mături și pentru acoperitul caselor (Arundo phragmites): stuful crește din adânc EM.; 2. stufiș: se ascunse copilul într’un stuf de flori ISP. [Cf. tufă].

stuf m. ca plantă (vgr. lat. týphe, stuf, infl. poate și de lat. stipa, stypa, colilie. V. tufă). Trestie, o plantă graminee (de aspectu unuĭ popușoĭ maĭ înalt și maĭ suptire și c’un mot în vîrf) care crește (pin bălțĭ și ape liniștite) înalt de cîți-va metrĭ (phragmites communis saŭ arundo phragmites saŭ arundo donax). S. n., uri. Stufărie, desiș de trestiĭ: foșnetu luntriĭ pin stuf, tîlharu se ascundea pin stufurile Dobrogiĭ. Cantitate de stuf: o casă acoperită cu stuf. Stufiș (vest): un stuf de florĭ. – În nord stuh. V. hălăcĭugă, foltan. – Țăraniĭ taĭe stufu cînd îs apele înghetate și-l întrebuințează la acoperit casele, la făcut haragĭ de vie (punînd maĭ multe cotoare la un loc) ș. a. Băiețiĭ fac din el șindile de zmeĭe micĭ. Clnd e tînăr, stufu e bun și ca nutreț.

STUH s. n. v. stuf.

stur2[1] sn vz stuf

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

stuh n. Mold. V. stuf: printre stuhul ce se mișcă iată o luntre vânătoare AL.

stuh, stuhăríe, V. stuf, stufărie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STUF s. v. crâng, desiș, hățiș, stufăriș, trestie-de-câmp, tufăriș, tufiș.

STUF s. (BOT.; Phragmites communis sau australis) papură, pipirig, trestie, (Transilv. și Maram.) nadă.

arată toate definițiile

Intrare: stuf
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stuf
  • stuful
  • stufu‑
plural
  • stufuri
  • stufurile
genitiv-dativ singular
  • stuf
  • stufului
plural
  • stufuri
  • stufurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stuh
  • stuhul
  • stuhu‑
plural
  • stuhuri
  • stuhurile
genitiv-dativ singular
  • stuh
  • stuhului
plural
  • stuhuri
  • stuhurilor
vocativ singular
plural
stuu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stuv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stuf phragmites stuh stuu stuv

  • 1. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă și dreaptă, cu frunzele lanceolate și cu florile violete sau gălbui, dispuse în panicule terminale, folosită la acoperitul caselor, ca materie primă pentru obținerea celulozei, a hârtiei etc. (Phragmites communis).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: trestie 3 exemple
    exemple
    • Stuful se legăna înfiorat. C. PETRESCU, S. 28.
      surse: DLRLC
    • La nord, păduri nepătrunse de stuf, la sud, banda nesfîrșită a plajei cu valurile dunelor de nisip în zare. BART, E. 126.
      surse: DLRLC
    • Moș Gheorghe se gîndește la fericirea oamenilor de prin satele apropiate, că au stuf la îndemînă pentru acoperitul caselor și pește din belșug. SP. POPESCU, M. G. 36.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Gemea mușcat de vînturi un stuf de liliac. MACEDONSKI, O. I 114.
        surse: DLRLC
      • Numai un stuf de trandafiri mai era înfrunzit. ISPIRESCU, L. 77.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *styphus (= stypa + typyhe).
    surse: DEX '09 DEX '98