stuf sn [At: CUV. D. BĂTR. I, 254 / V: (pop) ~uh, (reg) stâu, stohuri snp, stu, ~uu, ~uv / Pl: ~uri / E: lat *styphus (= stypha + type)] 1 (Șîc ~-de-baltă) Plantă erbacee perenă, din familia gramineelor, cu tulpina înaltă și dreaptă, cu frunze lanceolate și flori violacee sau gălbui dispuse în panicule terminale, răspândită prin mlaștini, pe malurile lacurilor și râurilor Si: trestie, (reg) nadă², pană¹, papură¹, pipirig¹, sulică (Phragmites communis). 2 (Bot; reg; îc Stuh-de-câmp) Trestie-de-câmp Vz trestie (Calamagrostis epigeios). 3 (Bot; îc) ~-sălbatic Calamagrostis varia. 4 (Bot) Cârligioare Vz cârligior (Bidens cernuus). 5 (Asr; pan; udp „de” care indică felul) Tufă. 6 (Pex) Tufiș. 7 (Îvr; lpl) Plavie.