STUF, stufuri, s. n. Desiș de trestie, folosit la acoperitul caselor, ca materie primă la fabricarea celulozei etc. Stuful se legăna înfiorat. C. PETRESCU, S. 28. La nord, păduri nepătrunse de stuf, la sud, banda nesfîrșită a plajei cu valurile dunelor de nisip în zare. BART, E. 126. Moș Gheorghe se gîndește la fericirea oamenilor de prin satele apropiate, că au stuf la îndemînă pentru acoperitul caselor și pește din belșug. SP. POPESCU, M. G. 36. ♦ (Rar) Desiș, grup de...; tufiș, boschet. Gemea mușcat de vînturi un stuf de liliac. MACEDONSKI, O. I 114. Numai un stuf de trandafiri mai era înfrunzit. ISPIRESCU, L. 77. – Variantă: (regional) stuh (DRAGOMIR, P. 24, STANCU, U.R.S.S., 164, SADOVEANU, O. IV 435) s. n.