BOSCHET, boschete, s. n. Grup de arbuști plantați pentru înfrumusețarea unui parc, a unei grădini etc. – Din fr. bosquet.

boschet sn [At: DACIA LIT. 265 / Pl: ~e / E: fr bosquet] Grup de arbuști plantați pentru umbră sau pentru înfrumusețarea unui parc, a unei grădini etc.

boschet s.n. Grup de arbuști plantați pentru înfrumusețarea unui parc sau a unei grădini. Boschet de trandafiri. • pl. -e, m. -ți. /<fr. bosquet, it. boschetto.

BOSCHET, boschete, s. n. Grup de arbuști plantați pentru umbră sau pentru înfrumusețarea unui parc, a unei grădini etc. – Din fr. bosquet.

BOSCHET, boschete, s. n. Tufiș mic într-o grădină sau într-un parc, format din arbuști plantați. Boschet de trandafiri. ▭ Iată-l [Jiul] tolănit într-un larg boschet de plante. VLAHUȚĂ, O. A. II 134. Dulce îmi veneai în umbra Tăinuitului boschet. EMINESCU, O. I 112. Hai degrabă, Leonaș, să ne ascundem colea în boschet. ALECSANDRI, T. I 189.

BOSCHET, boschete, s. n. Tufiș într-o grădină sau într-un parc, format din arbuști plantați. – Fr. bosquet.

BOSCHET s.n. Tufiș format din arbuști (plantați). [Cf. fr. bosquet, it. boschetto].

BOSCHET s. n. tufiș din arbuști (plantați). (< fr. bosquet, it. boschetto)

BOSCHET ~e n. Grup de arbori sau de arbuști, plantați într-o grădină pentru umbră sau în scop decorativ. /<fr. bosquet

boschet n. pădurice, dumbravă, tufiș: în umbra tăinuitului boschet EM.

*boschét n., pl. e (fr. bosquet, d. it. boschetto, dim. d. bosco, pădure. V. buchet). Tufiș de copăceĭ.

boschet s. n., pl. boschete

boschet s. n., pl. boschete

boschet s. n., pl. boschete

boschet, pl. boschete

boschet (boschete), s. n. – Grup de arbuști. Fr. bosquet, din it. boschetto.