2 intrări

26 de definiții

din care

Explicative DEX

strugea sf vz strujea block

STRUJI, strujesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A curăța pene, ramuri, știuleți de porumb etc. de părțile nefolositoare, smulgându-le și îndepărtându-le; a smulge anumite părți folositoare pentru a le utiliza. 2. A ciopli un material cu cuțitul, cu dalta, cu rindeaua; p. ext. a prelucra la strung, a strunji. – Din sl. stružiti.

strâjea sf vz strujea block

strugi v vz struji

struja sf vz strujea block

stru sf vz strujea block

struji vt [At: VARLAAM, C. 431 / V: (îvr) ~ugi / Pzi: ~jesc / E: vsl строжити] 1 (Îvr; Mol; c. i. ființe, mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A strivi (5). 2 (Pex) A schingiui (9). 3 (Reg; c. i. obiecte, de obicei friabile, sau părți ale acestora, părți ale plantelor etc.) A strivi (1). 4 (Mol; c. i. pene, ramuri, știuleți de porumb etc.) A curăța (de anumite părți nefolositoare, îndepărtându-le). 5 A smulge (anumite părți folositoare în vederea utilizării lor) Vz disloca. 6 (Pop; c. i. diferite materiale, piese etc.) A ciopli (5). 7 (Pex) A strunji.

STRUJI, strujesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A curăța pene, ramuri, știuleți de porumb etc. de părțile nefolositoare, smulgându-le și îndepărtând aceste părți; a smulge anumite părți folositoare pentru a le utiliza. 2. A ciopli un material cu cuțitul, cu dalta, cu rindeaua; p. ext. a prelucra la strung, a strunji. – Din sl. stružiti.

STRUGI vb. IV v. struji.

STRUJEA, strujele, s. f. (Regional) Fîșie de lemn luată cu rindeaua sau cu strungul; strujitură. Pun întîi strujele, apoi așchii subțiri... ca să facă ceva jăratic. PAMFILE, S. T. 63. ◊ Fig. O strujea de vis mi-a fost merinde Un crîmpei de crez prin îndoieli. BENIUC, V. 9.

STRUJI, strujesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) 1. (Cu privire la știuleți de porumb, pene, ramuri etc.) A curăța de părțile nefolositoare, smulgîndu-le și îndepărtîndu-le; a smulge anumite părți folositoare pentru a le utiliza. Struji frunze și mușchi de pe tufari. La TDRG. Cînd te-i sătura de strujit pene, vei pisa malai. CREANGĂ, P. 5. 2. A da la strung; a strunji. Îmi petrec viața strujind pentru ei mînere de săbii. NEGRUZZI, S. III 280. Cîte trei sînt meșteri mari: Unul sulița-mi strujește. TEODORESCU, P. P. 86. ◊ Fig. Nu e dat tuturor a crea ziceri și a baga scalpelul în biata limbă, pentru a o struji cum li se pare. NEGRUZZI, S. I 255. 3. (Rar) A strivi, a zdrobi. Măr în gură mi-am strujit. BIBICESCU, P. P. 255. – Variantă: strugi (I. IONESCU, M. 413) vb. IV.

A STRUJI ~esc tranz. 1) (obiecte de lemn sau de metal) A ciopli cu ajutorul unei unelte (daltă, cuțit, bardă etc.). 2) (obiecte) A curăța de înveliș (coajă, piele, pănuși etc.). ~ un băț. /<sl. stružiti

strujì v. Mold. 1. a da la strug; 2. a curăța bobitele de pe struguri: când te-i sătura de strujit poame CR.; 3. a răzui. [Slav. STRUJĬTI, a rade, a da la strung].

strujeá f., pl. ele. (d. a struji). Vest. Surcică din lovitura toporului orĭ securiĭ.

strujésc v. tr. (vsl. stružiti, strugati, rad, răzuĭ, cĭoplesc, rînduĭesc. V. strug). Est. Cĭoplesc la strung, cu rindeaŭa, cu securea orĭ cu altceva. V. torn.

Ortografice DOOM

struji (a ~) (a curăța) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strujesc, 3 sg. strujește, imperf. 1 strujeam; conj. prez. 1 sg. să strujesc, 3 să strujească

struji (a ~) (a curăța) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strujesc, imperf. 3 sg. strujea; conj. prez. 3 să strujească

struji (a curăța, a ciopli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strujesc, imperf. 3 sg. strujea; conj. prez. 3 sg. și pl. strujească

struji (conj. strujească)

strujesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

Etimologice

struji (-jesc, -it), vb.1. (Înv.) A rade, a răzui. – 2. A ciopli, a tăia, a dăltui. – 3. A strunji. – 4. A dezghioca. – Megl. strujǫs, strujiri. Sl. stružiti „a răzui” (Tiktin; Conev 76), cf. bg. stražă, rus. stružitĭ.Der. struj, s. n. (Mold., rosătură la copitele cailor); strujan, s. m. (cocean de porumb), pe care Conev 51 îl derivă din sl. struženŭ; strujea, s. f. (așchie); strujitură, s. f. (obiect răzuit sau dezghiocat, talaș, șpan); strujac s. n. (Trans. de N, saltea); strujniță, s. f. (rindea, cuțitoi; strungul rotarului), din sb. stružnica; nestrunjit, adj. (brut). – Din rom. provine mag. sztruzsál (Edelspacher 22). Cf. strung.

Sinonime

STRUJEA s. v. strujitură.

STRUJI vb. 1. v. strunji. 2. v. ciopli.

strujea s. v. STRUJITURĂ.

STRUJI vb. 1. a strunji, (rar) a strungări. (A ~ o piesă la strung.) 2. a ciopli, (Mold., Bucov. și Ban.) a ciocîrti. (~ lemnul cu cuțitul, cu barda.)

Regionalisme / arhaisme

strujea, strujele, s.f. (reg.) 1. bucată subțire tăiată sau ruptă din ceva; felie subțire de pâine; scrijea. 2. așchie de lemn, talaș, geluitură, șpan.

Intrare: strujea
substantiv feminin (F153)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strujea
  • strujeaua
plural
  • strujele
  • strujelele
genitiv-dativ singular
  • strujele
  • strujelei
plural
  • strujele
  • strujelelor
vocativ singular
plural
strâjeauă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strujană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strugea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: struji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • struji
  • strujire
  • strujit
  • strujitu‑
  • strujind
  • strujindu‑
singular plural
  • strujește
  • strujiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strujesc
(să)
  • strujesc
  • strujeam
  • strujii
  • strujisem
a II-a (tu)
  • strujești
(să)
  • strujești
  • strujeai
  • strujiși
  • strujiseși
a III-a (el, ea)
  • strujește
(să)
  • strujească
  • strujea
  • struji
  • strujise
plural I (noi)
  • strujim
(să)
  • strujim
  • strujeam
  • strujirăm
  • strujiserăm
  • strujisem
a II-a (voi)
  • strujiți
(să)
  • strujiți
  • strujeați
  • strujirăți
  • strujiserăți
  • strujiseți
a III-a (ei, ele)
  • strujesc
(să)
  • strujească
  • strujeau
  • struji
  • strujiseră
verb (VT407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strugi
  • strugire
  • strugit
  • strugitu‑
  • strugind
  • strugindu‑
singular plural
  • strugește
  • strugiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strugesc
(să)
  • strugesc
  • strugeam
  • strugii
  • strugisem
a II-a (tu)
  • strugești
(să)
  • strugești
  • strugeai
  • strugiși
  • strugiseși
a III-a (el, ea)
  • strugește
(să)
  • strugească
  • strugea
  • strugi
  • strugise
plural I (noi)
  • strugim
(să)
  • strugim
  • strugeam
  • strugirăm
  • strugiserăm
  • strugisem
a II-a (voi)
  • strugiți
(să)
  • strugiți
  • strugeați
  • strugirăți
  • strugiserăți
  • strugiseți
a III-a (ei, ele)
  • strugesc
(să)
  • strugească
  • strugeau
  • strugi
  • strugiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strujea, strujelesubstantiv feminin

  • 1. regional Fâșie de lemn luată cu rindeaua sau cu strungul. DLRLC
    sinonime: strujitură
    • format_quote Pun întîi strujele, apoi așchii subțiri... ca să facă ceva jăratic. PAMFILE, S. T. 63. DLRLC
    • format_quote figurat O strujea de vis mi-a fost merinde Un crîmpei de crez prin îndoieli. BENIUC, V. 9. DLRLC

struji, strujescverb

regional
  • 1. A curăța pene, ramuri, știuleți de porumb etc. de părțile nefolositoare, smulgându-le și îndepărtându-le; a smulge anumite părți folositoare pentru a le utiliza. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Struji frunze și mușchi de pe tufari. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Cînd te-i sătura de strujit pene, vei pisa malai. CREANGĂ, P. 5. DLRLC
  • 2. A ciopli un material cu cuțitul, cu dalta, cu rindeaua. DEX '09 DEX '98
    • 2.1. prin extensiune A prelucra la strung. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îmi petrec viața strujind pentru ei mînere de săbii. NEGRUZZI, S. III 280. DLRLC
      • format_quote Cîte trei sînt meșteri mari: Unul sulița-mi strujește. TEODORESCU, P. P. 86. DLRLC
      • format_quote figurat Nu e dat tuturor a crea ziceri și a baga scalpelul în biata limbă, pentru a o struji cum li se pare. NEGRUZZI, S. I 255. DLRLC
  • 3. rar Strivi, zdrobi. DLRLC
    • format_quote Măr în gură mi-am strujit. BIBICESCU, P. P. 255. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.