STRUJEA, strujele, s. f. (Regional) Fîșie de lemn luată cu rindeaua sau cu strungul; strujitură. Pun întîi strujele, apoi așchii subțiri... ca să facă ceva jăratic. PAMFILE, S. T. 63. ◊ Fig. O strujea de vis mi-a fost merinde Un crîmpei de crez prin îndoieli. BENIUC, V. 9.