3 intrări

43 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

streini v vz străina

STRĂÍN, -Ă, străini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește; (om, ființă) care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuiește, trăiește. ♦ (Persoană) care aparține unei naționalități ce nu formează, în cadrul unui stat, o minoritate națională. 2. Adj. (Despre țări, locuri) Care este altul decât cel de origine al cuiva. ♦ Care aparține sau este propriu altui popor decât cel al persoanei despre care este vorba. 3. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu se află în relații apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva; p. ext. (om) care este sau se simte stingher. ◊ Loc. adv. Prin (sau printre, în) străini = departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși. ♦ (Om) înstrăinat (sufletește), depărtat de... 4. Adj. Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva. ♦ Care nu are nicio legătură, nicio contingență cu ceva, care este departe de ceva. 5. Adj. (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa, care aparține altuia. 6. Adj. Care este de altă natură, are alte particularități decât mediul în care se află. 7. Adj. Neobișnuit; bizar. [Var.: (pop.) streín, -ă adj., s. m. și f.] – Et. nec.

STREÍN, -Ă adj., s. m. și f. v. străin.

STREÍN, -Ă adj., s. m. și f. v. străin.

străin, ~ă [At: PSALT HUR. 121v/5 / V: (îvp) ~rein, ~riin, ~rin, (îvr) ~riăn, (reg) ~rien / Pl: ~i, ~e / E: lat extraneus] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau în care trăiește, sau care aparține ca origine, cetățenie etc. altei țări decât aceea în care locuiește. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din altă regiune sau localitate decât aceea în care se află, locuiește sau trăiește Si: pribeag, venetic, (îvr) nemernic, (înv) stranic (1-2), (reg) strânsură (31). 5 a (Îvr; îc) ~riin-iscoditor Spion (1). 6-7 smf, a (Persoană) care nu face parte dintr-o instituție sau dintr-o întreprindere, considerată în raport cu aceasta. 8 a (D. țări, locuri etc.) Altul decât cel de baștină al cuiva. 9 a Care aparține sau este propriu altui popor sau altui teritoriu decât cel al vorbitorului. 10 a Care provine din altă țară, de la alt popor sau din alt teritoriu decât cel al vorbitorului. 11 a (Spc; d. limbă, dialect etc.) Care este alta decât limba, dialectul etc. matern sau limba oficială a țării în care se află sau în care trăiește Si: (înv) stranic (4). 12 a (D. cuvinte, expresii etc.) Care aparține sau provine din altă limbă decât cea maternă sau oficială. 13-14 smf, a (Persoană) care nu se află în relații apropiate de rudenie sau de prietenie cu cineva Si: (înv) stranic (5-6). 15-16 smf, a (Persoană) care nu aparține sau e considerată că nu aparține unei familii, unui grup închis. 17-18 smf, a (Pex) (Om) care are sentimentul că nu (mai) aparține unei familii, unui grup închis Si: stingher (5). 19 sm (Îla) Prin (sau printre, în, între) ~i Departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși. 20 a (Înv; îe) ~ de minte Nebun. 21-22 smf, a (Persoană) care s-a îndepărtat (sufletește) de cineva sau de ceva Si: înstrăinat, dezrădăcinat (2). 23-24 smf, a (Pex) (Persoană) care nu se bucură de simpatie, de dragoste, de prietenie sau care nu are simpatie, dragoste, prietenie pentru cineva sau ceva. 25 a Care nu are nici o legătură cu cineva sau cu ceva. 26 a Care nu ia parte la un anumit eveniment, fapt etc. 27 a Care este departe (prin convingeri, prin preocupări sau prin neștiință, ignoranță) de ceva. 28 a Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva. 29 a (Înv; pex) Care nu e conform cu preocupările religiei creștine. 30 a Care e necunoscut sau care nu e cunoscut încă. 31 a Care nu e familiar sau cu care nu e familiarizat cineva. 32 a Care e contra gusturilor, obișnuințelor cuiva Si: (rar) străinatic. 33 a Lipsit de decență, de cuviință V păgân. 34 a Care nu este proprietatea cuiva. 35 a Care aparține altuia. 36 a Care nu ține de un anumit lucru sau de o anumită persoană. 37 a Care aparține la altceva sau altcuiva. 38 a Care nu e propriu sau natural cuiva. 39 a Care este altfel decât ceea ce este obișnuit. 40 a (Asr; pex) Straniu (1). 41 a (D. corpuri, materii, substanțe etc.) Care nu e de aceeași natură cu corpul sau cu materia etc. cu care e amestecat. 42 a Care e introdus accidental într-un organism sau într-o materie și rămâne neasimilat de acesta.

străina v [At: CORESI, L. 417/16 / V: (îvp) ~rei~, (înv) ~reini, ~riena, ~rii~, ~rina / Pzi: ~nez / E: străin] 1-2 vtr (Înv; fșa) A (se) înstrăina față de cineva sau de ceva. 3 vt (Îvp) A înstrăina (cu forța) de casă. 4 vr (Îvp) A se înstrăina (de locul nașterii, de țară). 5 vi (Înv) A petrece un interval de timp într-un loc străin. 6 vt (Înv) A înstrăina (ceea ce aparține cuiva).

strein, ~ă a, smf vz străin

striin, ~ă a, smf vz străin

strin, ~ă smf, a vz străin

STRĂÍN, -Ă, străini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește; (om, ființă) care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuiește, trăiește. ♦ (Persoană) care aparține unei naționalități ce nu formează, în cadrul unui stat, o minoritate națională. 2. Adj. (Despre țări, locuri) Care este altul decât cel de origine al cuiva. ♦ Care aparține sau este propriu altui popor decât cel al persoanei despre care este vorba. 3. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu se află în relații apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva; p. ext. (om) care este sau se simte stingher. ◊ Loc. adv. Prin (sau printre, în) străini = departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși. ♦ (Om) înstrăinat (sufletește), depărtat de... 4. Adj. Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva. ♦ Care nu are nici o legătură, nici o contingență cu ceva, care este departe de ceva. 5. Adj. (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa, care aparține altuia. 6. Adj. Care este de altă natură, are alte particularități decât mediul în care se află. 7. Adj. Neobișnuit; bizar. [Var.: (pop.) streín, -ă adj., s. m. și f.] – Et. nec.

STRĂÍN2, -Ă, străini, -e, s. m. și f. 1. Persoană care aparține (ca origine, ca cetățenie) altei țări decît aceea în care se află; persoană care este din alt loc decît acela în care se află sau în care trăiește și care este necunoscută celor dimprejur. Într-o bună zi, iată că intră pe poarta ogrăzii doi străini. SADOVEANU, O. VII 324. Străinii de toate semințiile veneau de obicei aci călăuziți de agenții birourilor maritime. BART, E. 361. Ce spui tu, străine? Ștefan e departe, Brațul său prin taberi mii de morți împarte. BOLINTINEANU, O. 34. Drumurile de fier au să îmbogățească pe străinii care le-or face, iar nu pe noi. ALECSANDRI, T. I 361. ♦ Persoană aparținînd unei naționalități care formează, în cadrul unui stat burghez, o minoritate națională. 2. Persoană care nu se află în relații apropiate, de rudenie sau de prietenie (cu cineva). A vorbit cu voce albă, m-a privit cu ostilitate, ca pe un străin, și străin am rămas. CAMIL PETRESCU, U. N. 417. Dragostea ce-i arătau toți ai casei făcu pe Radu să nu se mai simtă între străini. VLAHUȚĂ, O. A. 111. Cum n-oi plînge, dacă de trii ani de zile mă găsesc printre străini. ALECSANDRI, T. I 188. ◊ Loc. adv. Prin (sau în) străini = departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși. Mămucă, nu vreau să mă duc în străini... nu vreau să plec de lîngă tine. VLAHUȚĂ, O. A. II 47. Flăcăul aceala, din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă, și fără nici o rudă care să-l ocrotească și să-l ajute. CREANGĂ, P. 139. Că te-am iubit atîta, putea-vei tu să ierți? Cu fața spre părete mă lasă prin străini, Să-nghețe sub pleoape a ochilor lumini. EMINESCU, O. I 127. 3. Persoană care nu face parte dintr-o instituție sau dintr-o întreprindere, considerată în raport cu acestea. Accesul străinilor este interzis. – Variantă: streín, -ă (CREANGĂ, A. 24) s. m. și f.

STRĂÍN1, -Ă, străini, -e, adj. 1. (Despre persoane) Care face parte din populația altei țări decît aceea în care se află sau trăiește sau care este originar din altă regiune sau localitate decît aceea în care se află. Ce ți-am zis eu? – Că sînt străin.Străin de Suceava. DELAVRANCEA, O. II 180. Dintr-alte țări, de soare pline, Pe unde-ați fost și voi străine, Veniți, dragi păsări, înapoi – Veniți cu bine! COȘBUC, P. I 90. Sărmane omule, rău drum ai apucat. Se vede că ești străin și nu cunoști locurile pe aici. CREANGĂ, P. 202. În acel echipagiu, dinapoi, era... un june brunet, care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin. NEGRUZZI, S. I 37. ◊ Expr. A mînca pîine străină = a trăi departe de ai săi. Mi-i destul de a trăi depărtat de patria mea, îs sătul de a mînca pîne străină. KOGĂLNICEANU, S. 128. ◊ (Urmat de determinări locale) Sărmani cu suflet ars de dor, De tihna stării la un loc, De cerul lor senin și sfînt, De țara lor, de-al lor pămînt, Străini în lumea tutulor, Trăiesc bătuți, în calea lor, de nenoroc. NECULUȚĂ, Ț. D. 63. Foaie verde bob năut, Drumul de cine-i bătut? De-o fată străină-n țeară Ca și-un cuc de primăvară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 207. ♦ (Despre țări, locuri) Altul decît cel de baștină al cuiva. Frunză verde sălcioară, Trage-o cătană să moară Ș-așa trage de cu milă Că moare-n țeară străină. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 319. ♦ Ministerul Afacerilor Străine = Ministerul Afacerilor Externe. (La tratativele internaționale) Partea străină = fiecare dintre țările sau delegațiile prezente la o conferință internațională, considerată din punctul de vedere subiectiv al celorlalte. ♦ Care aparține sau este propriu altui popor decît cel al vorbitorului. Vorbeau ca apa limbi străine. SADOVEANU, O. I 497. Ne grăiesc într-o limbă străină, parcă noi am fi pricopsiți ca dînșii. Ce-ai zice tu, Gheorghi, dacă te-aș povățui în limba nemțească? ALECSANDRI, T. I 265. 2. Care nu se află în relații apropiate de rudenie sau de prietenie cu cineva, care este sau se simte stingher, izolat între alții. Se simțea între ele mai străină ca în ziua întîi cînd a venit aici în slujbă. AGÎRBICEANU, S. P. 43. De mi-ai da tot bunul lumii, Niciodată n-am să-i spun Că-i orfan, și niciodată N-o să știe că-i străin, Că e moartă mă-sa biata, Și că eu de milă-l țin. COȘBUC, P. II 271. ♦ Înstrăinat, depărtat de..., părăsit. Și p-aici s-ațin, Calea că mi-ți țin Patruzeci și cinci, Cincizeci fără cinci De voinici levinți Străini de părinți De cînd ereau mici. TEODORESCU, P. P. 491. ♦ Care este depărtat sufletește (de cineva sau de ceva). Lui Petrea i se părea că oamenii ăștia trăiesc într-o lume străină, o lume care nu-și deschide spre el nici o portiță. V. ROM. iulie 1953, 116. Adeseori, cînd treci În cale-mi, draga mea, Din nopți adînci și reci Rasare-a jelei stea. Și cît îmi pare rău, Străină cînd te-arăți, Că parcă nu-s tot eu, Acel din alte dăți. PĂUN-PINCIO, P. 54. 3. Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva. Am cetit [versurile] ca pe ceva străin, le-am simțit totuși substanța proprie, în adîncimea trecutului și a tinereții. SADOVEANU, E. 5. Chestiunile materiale îmi sînt cu totul străine și indiferente. REBREANU, I. 87. Păcat că își pierdea prea multă vreme citind cărți cu totul străine de carieră. BART, E. 119. Niciodată nu le-a trecut prin minte că în afară de a fi scriitori, sîntem și noi cetățeni, și că prin urmare, nimic din ce e comun durerilor și bucuriilor celorlalți, nu poate să ne fie străin. ANGHEL, PR. 186. 4. (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa, care aparține altuia. După ce în luna lui iunie și-au clocit ouăle lor cenușii în cuiburi străine sau în scorburi de copaci se adună de petrec în stoluri. ODOBESCU, S. III 31. ◊ Fig. Vorbise iar cu acea voce străină. DUMITRIU, N. 32. C-un glas străin care parcă venea din adîncimile pămîntului îmi zise... GANE, N. III 177. ♦ Care nu are nici o legătură, nici o contingență cu ceva, care e departe de ceva. Nimic din spurcarea de acum un ceas... nu-i mai atinge și le e străină. C. PETRESCU, C. V. 251. L-ar fi dorit să vorbească, să vorbească, să spună tot ce știe... Și el tace, cu totul străin. SAHIA, N. 74. Zîmbeam copilăros, Voios și generos, Străin de răutate. MACEDONSKI, O. I 122. 5. Care e de altă natură, are alte particularități decît mediul în care se află. Corpurile străine dintr-un lichid. 6. Neobișnuit, straniu, ciudat. Apa se făcuse ca de argint. Lucie și metalică. Lumina nu pătrundea în adîncul ei. Iar lumina însăși era ștearsă și săracă, lumină străină, ciudată, ca în vremea unei eclipse. DUMITRIU, P. F. 12. Străin la vorbă și la port, Lucești fără de viață, Căci eu sînt vie, tu ești mort, Și ochiul tău mă-ngheață. EMINESCU, O. I 171. – Variantă: streín, -ă (C. PETRESCU, C. V. 360, ISPIRESCU, L. 368, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 110) adj.

STREÍN1, -Ă adj. v. străin1.

STREÍN2, -Ă s. m. și f. v. străin2.

STRĂÍN ~ă (~i, ~e) și substantival 1) Care ține de altă țară; propriu altei țări. Turiști ~i. 2) Care este originar din altă parte. Om ~.Prin ~i printre oameni necunoscuți; departe de casă, de patrie. 3) Care este proprietatea altora; care nu aparține vorbitorului. Lucruri ~e. 4) (despre persoane) Care nu se află în relații de rudenie; care nu este înrudit; care este membru al altei familii. Copil ~. 5) Care împărtășește concepții contrare celor unanim acceptate; care este adeptul unei viziuni de altă natură. 6) și adverbial Care este despărțit de mediul din jur; separat; izolat. 7) Care este diferit (ca natură) de mediul în care se află. Corp ~. 8) Care nu se leagă (de ceva); care este departe (de ceva). ~ de aceste preocupări. /<lat. extraneus

arată toate definițiile

Intrare: străin (adj.)
străin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străin
  • străinul
  • străinu‑
  • străi
  • străina
plural
  • străini
  • străinii
  • străine
  • străinele
genitiv-dativ singular
  • străin
  • străinului
  • străine
  • străinei
plural
  • străini
  • străinilor
  • străine
  • străinelor
vocativ singular
plural
strein1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strein
  • streinul
  • streinu‑
  • strei
  • streina
plural
  • streini
  • streinii
  • streine
  • streinele
genitiv-dativ singular
  • strein
  • streinului
  • streine
  • streinei
plural
  • streini
  • streinilor
  • streine
  • streinelor
vocativ singular
plural
strien
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: străin (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străin
  • străinul
  • străinu‑
plural
  • străini
  • străinii
genitiv-dativ singular
  • străin
  • străinului
plural
  • străini
  • străinilor
vocativ singular
  • străinule
  • străine
plural
  • străinilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strein
  • streinul
  • streinu‑
plural
  • streini
  • streinii
genitiv-dativ singular
  • strein
  • streinului
plural
  • streini
  • streinilor
vocativ singular
  • streinule
  • streine
plural
  • streinilor
striăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
striin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
striir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: străina
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • străina
  • străinare
  • străinat
  • străinatu‑
  • străinând
  • străinându‑
singular plural
  • străinea
  • străinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • străinez
(să)
  • străinez
  • străinam
  • străinai
  • străinasem
a II-a (tu)
  • străinezi
(să)
  • străinezi
  • străinai
  • străinași
  • străinaseși
a III-a (el, ea)
  • străinea
(să)
  • străineze
  • străina
  • străină
  • străinase
plural I (noi)
  • străinăm
(să)
  • străinăm
  • străinam
  • străinarăm
  • străinaserăm
  • străinasem
a II-a (voi)
  • străinați
(să)
  • străinați
  • străinați
  • străinarăți
  • străinaserăți
  • străinaseți
a III-a (ei, ele)
  • străinea
(să)
  • străineze
  • străinau
  • străina
  • străinaseră
streina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
streini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
striena
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
striina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

străin (adj.) strein strien

  • 1. Care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește; care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuiește, trăiește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: străinel 6 exemple
    exemple
    • Ce ți-am zis eu? – Că sînt străin. – Străin de Suceava. DELAVRANCEA, O. II 180.
      surse: DLRLC
    • Dintr-alte țări, de soare pline, Pe unde-ați fost și voi străine, Veniți, dragi păsări, înapoi – Veniți cu bine! COȘBUC, P. I 90.
      surse: DLRLC
    • Sărmane omule, rău drum ai apucat. Se vede că ești străin și nu cunoști locurile pe aici. CREANGĂ, P. 202.
      surse: DLRLC
    • În acel echipagiu, dinapoi, era... un june brunet, care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin. NEGRUZZI, S. I 37.
      surse: DLRLC
    • Sărmani cu suflet ars de dor, De tihna stării la un loc, De cerul lor senin și sfînt, De țara lor, de-al lor pămînt, Străini în lumea tutulor, Trăiesc bătuți, în calea lor, de nenoroc. NECULUȚĂ, Ț. D. 63.
      surse: DLRLC
    • Foaie verde bob năut, Drumul de cine-i bătut? De-o fată străină-n țeară Ca și-un cuc de primăvară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 207.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A mânca pâine străină = a trăi departe de ai săi.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mi-i destul de a trăi depărtat de patria mea, îs sătul de a mînca pîne străină. KOGĂLNICEANU, S. 128.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Care aparține unei naționalități ce nu formează, în cadrul unui stat, o minoritate națională.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. (Despre țări, locuri) Care este altul decât cel de origine al cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Frunză verde sălcioară, Trage-o cătană să moară Ș-așa trage de cu milă Că moare-n țeară străină. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 319.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Ministerul Afacerilor Străine = Ministerul Afacerilor Externe.
      surse: DLRLC
    • 2.2. (La tratativele internaționale) Partea străină = fiecare dintre țările sau delegațiile prezente la o conferință internațională, considerată din punctul de vedere subiectiv al celorlalte.
      surse: DLRLC
    • 2.3. Care aparține sau este propriu altui popor decât cel al persoanei despre care este vorba.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Vorbeau ca apa limbi străine. SADOVEANU, O. I 497.
        surse: DLRLC
      • Ne grăiesc într-o limbă străină, parcă noi am fi pricopsiți ca dînșii. Ce-ai zice tu, Gheorghi, dacă te-aș povățui în limba nemțească? ALECSANDRI, T. I 265.
        surse: DLRLC
  • 3. Care nu se află în relații apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Se simțea între ele mai străină ca în ziua întîi cînd a venit aici în slujbă. AGÎRBICEANU, S. P. 43.
      surse: DLRLC
    • De mi-ai da tot bunul lumii, Niciodată n-am să-i spun Că-i orfan, și niciodată N-o să știe că-i străin, Că e moartă mă-sa biata, Și că eu de milă-l țin. COȘBUC, P. II 271.
      surse: DLRLC
    • 3.1. prin extensiune Care este sau se simte stingher.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.2. Înstrăinat (sufletește), depărtat de...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: depărtat părăsit înstrăinat (adj.) 3 exemple
      exemple
      • Și p-aici s-ațin, Calea că mi-ți țin Patruzeci și cinci, Cincizeci fără cinci De voinici levinți Străini de părinți De cînd ereau mici. TEODORESCU, P. P. 491.
        surse: DLRLC
      • Lui Petrea i se părea că oamenii ăștia trăiesc într-o lume străină, o lume care nu-și deschide spre el nici o portiță. V. ROM. iulie 1953, 116.
        surse: DLRLC
      • Adeseori, cînd treci În cale-mi, draga mea, Din nopți adînci și reci Răsare-a jelei stea. Și cît îmi pare rău, Străină cînd te-arăți, Că parcă nu-s tot eu, Acel din alte dăți. PĂUN-PINCIO, P. 54.
        surse: DLRLC
  • 4. Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Am cetit [versurile] ca pe ceva străin, le-am simțit totuși substanța proprie, în adîncimea trecutului și a tinereții. SADOVEANU, E. 5.
      surse: DLRLC
    • Chestiunile materiale îmi sînt cu totul străine și indiferente. REBREANU, I. 87.
      surse: DLRLC
    • Păcat că își pierdea prea multă vreme citind cărți cu totul străine de carieră. BART, E. 119.
      surse: DLRLC
    • Niciodată nu le-a trecut prin minte că în afară de a fi scriitori, sîntem și noi cetățeni, și că prin urmare, nimic din ce e comun durerilor și bucuriilor celorlalți, nu poate să ne fie străin. ANGHEL, PR. 186.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Care nu are nicio legătură, nicio contingență cu ceva, care este departe de ceva.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Nimic din spurcarea de acum un ceas... nu-i mai atinge și le e străină. C. PETRESCU, C. V. 251.
        surse: DLRLC
      • L-ar fi dorit să vorbească, să vorbească, să spună tot ce știe... Și el tace, cu totul străin. SAHIA, N. 74.
        surse: DLRLC
      • Zîmbeam copilăros, Voios și generos, Străin de răutate. MACEDONSKI, O. I 122.
        surse: DLRLC
  • 5. (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa, care aparține altuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • După ce în luna lui iunie și-au clocit ouăle lor cenușii în cuiburi străine sau în scorburi de copaci se adună de petrec în stoluri. ODOBESCU, S. III 31.
      surse: DLRLC
    • figurat Vorbise iar cu acea voce străină. DUMITRIU, N. 32.
      surse: DLRLC
    • figurat C-un glas străin care parcă venea din adîncimile pămîntului îmi zise... GANE, N. III 177.
      surse: DLRLC
  • 6. Care este de altă natură, are alte particularități decât mediul în care se află.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Corpurile străine dintr-un lichid.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Apa se făcuse ca de argint. Lucie și metalică. Lumina nu pătrundea în adîncul ei. Iar lumina însăși era ștearsă și săracă, lumină străină, ciudată, ca în vremea unei eclipse. DUMITRIU, P. F. 12.
      surse: DLRLC
    • Străin la vorbă și la port, Lucești fără de viață, Căci eu sînt vie, tu ești mort, Și ochiul tău mă-ngheață. EMINESCU, O. I 171.
      surse: DLRLC

etimologie:

străin, -ă (persoană) străină strein streină striăn striin striir strin

  • 1. Persoană care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește; om, ființă care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuiește, trăiește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Într-o bună zi, iată că intră pe poarta ogrăzii doi străini. SADOVEANU, O. VII 324.
      surse: DLRLC
    • Străinii de toate semințiile veneau de obicei aci călăuziți de agenții birourilor maritime. BART, E. 361.
      surse: DLRLC
    • Ce spui tu, străine? Ștefan e departe, Brațul său prin taberi mii de morți împarte. BOLINTINEANU, O. 34.
      surse: DLRLC
    • Drumurile de fier au să îmbogățească pe străinii care le-or face, iar nu pe noi. ALECSANDRI, T. I 361.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Persoană care aparține unei naționalități ce nu formează, în cadrul unui stat, o minoritate națională.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • diferențiere Persoană aparținând unei naționalități care formează, în cadrul unui stat burghez, o minoritate națională.
        surse: DLRLC
  • 2. Persoană care nu se află în relații apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • A vorbit cu voce albă, m-a privit cu ostilitate, ca pe un străin, și străin am rămas. CAMIL PETRESCU, U. N. 417.
      surse: DLRLC
    • Dragostea ce-i arătau toți ai casei făcu pe Radu să nu se mai simtă între străini. VLAHUȚĂ, O. A. 111.
      surse: DLRLC
    • Cum n-oi plînge, dacă de trii ani de zile mă găsesc printre străini. ALECSANDRI, T. I 188.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Om care este sau se simte stingher.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.2. locuțiune adverbială Prin (sau printre, în) străini = departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Mămucă, nu vreau să mă duc în străini... nu vreau să plec de lîngă tine. VLAHUȚĂ, O. A. II 47.
        surse: DLRLC
      • Flăcăul aceala, din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă, și fără nici o rudă care să-l ocrotească și să-l ajute. CREANGĂ, P. 139.
        surse: DLRLC
      • Că te-am iubit atîta, putea-vei tu să ierți? Cu fața spre părete mă lasă prin străini, Să-nghețe sub pleoape a ochilor lumini. EMINESCU, O. I 127.
        surse: DLRLC
    • 2.3. Om înstrăinat (sufletește), depărtat de...
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: părăsit
  • 3. Persoană care nu face parte dintr-o instituție sau dintr-o întreprindere, considerată în raport cu acestea.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Accesul străinilor este interzis.
      surse: DLRLC

etimologie: