STRATIFICARE, stratificări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) stratifica și rezultatul ei; stratificație. ♦ Formație geologică sedimentară alcătuită din mai multe strate suprapuse. 2. Așezare a semințelor de pomi fructiferi și a butașilor în straturi de pământ care alternează cu straturi de nisip, de rumeguș, de turbă, pentru a asigura o bună păstrare sau a favoriza și a stimula germinarea sau înrădăcinarea. – V. stratifica.

stratificare sf [At: ȘIO I, 257 / Pl: ~cări / E: stratifica] 1-2 (Agr) Procedeu tehnic de grăbire a încolțirii semințelor și a butașilor, prin așezarea în straturi (22) suprapuse, izolate între ele prin turbă, mușchi, nisip, rumeguș, asigurând condiții optime de umiditate și de temperatură Si: (rar) stratificație (4-5). 3-4 (Pan) (Operație de) îngropare a rădăcinilor pomilor scoși din pepiniere sau a oricărui răsad, în șanțuri făcute în pământ, acoperite cu pământ bine mărunțit. 5 Așezare în mai multe straturi¹ (22) Si: (asr) stratificație (6). 6 (Teh) Dispunere în straturi¹ (30) succesive a produselor finite în formă de foaie sau de bloc. 7-9 (Glg) Stratificație (1-3)

STRATIFICARE, stratificări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) stratifica și rezultatul ei; stratificație. ♦ Formație geologică sedimentară alcătuită din mai multe straturi suprapuse. 2. Așezare a semințelor de pomi fructiferi și a butașilor în straturi de pământ care alternează cu straturi de nisip, de rumeguș, de turbă, pentru a asigura o bună păstrare sau a favoriza și a stimula germinarea sau înrădăcinarea. – V. stratifica.

STRATIFICARE, stratificări, s. f. Faptul de a (se) stratifica. 1. Așezare a rocilor sedimentare în straturi suprapuse, limitate de suprafețe paralele; formație sedimentară cu mai multe straturi suprapuse. 2. Dispoziție, așezare în straturi suprapuse. ♦ Așezare a semințelor, a butașilor etc. în straturi alternînd cu straturi de nisip, de rumeguș etc. (în scopul de a asigura o bună păstrare sau de a favoriza și stimula germinarea sau înrădăcinarea).

STRATIFICARE s.f. Faptul de a (se) stratifica; stratificație. 1. Așezarea rocilor sedimentare în strate suprapuse; formație de roci sedimentare cu mai multe strate suprapuse. 2. Punerea semințelor sau a butașilor în straturi succesive alternate cu nisip în scopul păstrării lor și al favorizării germinației sau înrădăcinării. 3. Împărțire a populației unei societăți în diverse categorii după poziția acestora în structura socială. [< stratifica].

STRATIFICARE s. f. 1. faptul de a (se) stratifica; stratificație. ◊ așezare a rocilor sedimentare în straturi suprapuse. 2. punere a semințelor sau butașilor în straturi succesive alternate cu nisip, în scopul păstrării lor și al favorizării germinației sau înrădăcinării. 3. împărțire a populației unei societăți în diverse categorii, după poziția acestora în structura socială. (< stratifica)

stratifica [At: BREZOIANU, A. 257/17 / Pzi: stratific / E: fr stratifier, it stratificare] 1 vt (Agr; c. i. semințe, butași) A grăbi încolțirea, prin așezarea în straturi¹ (22) suprapuse, izolate între ele prin turbă, mușchi, nisip, rumeguș etc. asigurând condiții optime de umiditate și temperatură. 2-3 vtr A (se) așeza în mai multe straturi¹ (22). 4-5 vtr A căpăta sau a da forma unor straturi suprapuse. 6 vt (Teh; c. i. semifabricate sau produse finite în formă de foaie ori de bloc) A face să prezinte o structură specială prin dispunere în straturi (30) succesive. 7 vt (Glg) A determina așezarea unor terenuri sedimentare în straturi (32).

STRATIFICA, stratific, vb. I. Refl. A se așeza în formă de straturi, a lua formă de straturi suprapuse. ♦ Tranz. A determina o stratificare, a așeza în straturi suprapuse.

STRATIFICA vb. I. tr., refl. 1. A (se) așeza, a (se) depune în strate; a determina o stratificare. 2. A da sau a lua forma de..., a (se) așeza în straturi suprapuse. [P.i. stratific. / cf. it. stratificare, fr. stratifier].

STRATIFICA vb. tr., refl. 1. a (se) depune în straturi; a determina o stratificare. 2. a (se) așeza în straturi suprapuse. (< fr. stratifier, lat. stratificare)

A SE STRATIFICA pers. 3 se stratifică intranz. A se așeza în straturi. /<fr. stratifier, lat. stratificare

A STRATIFICA stratific tranz. A face să se stratifice. /<fr. stratifier, lat. stratificare

stratificà v. a dispune în straturi.

*stratífic, a -á v. tr. (mlat. stratificare, d. stratum, strat, și facere, a face). Așez în formă de straturĭ suprapuse: terenurĭ stratificate.

*stratificațiúne f. (mlat. stratificátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se stratifica. – Și -áție, dar ob. -áre.

stratificare s. f., g.-d. art. stratificării; pl. stratificări

stratificare s. f., g.-d. art. stratificării; pl. stratificări

stratificare s. f., g.-d. art. stratificării; pl. stratificări

stratifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stratific, 2 sg. stratifici, 3 stratifică; conj. prez. 1 sg. să stratific, 3 să stratifice

stratifica (a ~) vb., ind. prez. 3 stratifică

stratifica vb., ind. prez. 1 sg. stratific, 3 sg. și pl. stratifică

stratifica (ind. prez. 3 sg. și pl. stratifică)

stratific.

STRATIFICARE s. stratificație. (Proces de ~.)

STRATIFICARE s. stratificație. (Proces de ~.)