stratificare sf [At: ȘIO I, 257 / Pl: ~cări / E: stratifica] 1-2 (Agr) Procedeu tehnic de grăbire a încolțirii semințelor și a butașilor, prin așezarea în straturi (22) suprapuse, izolate între ele prin turbă, mușchi, nisip, rumeguș, asigurând condiții optime de umiditate și de temperatură Si: (rar) stratificație (4-5). 3-4 (Pan) (Operație de) îngropare a rădăcinilor pomilor scoși din pepiniere sau a oricărui răsad, în șanțuri făcute în pământ, acoperite cu pământ bine mărunțit. 5 Așezare în mai multe straturi¹ (22) Si: (asr) stratificație (6). 6 (Teh) Dispunere în straturi¹ (30) succesive a produselor finite în formă de foaie sau de bloc. 7-9 (Glg) Stratificație (1-3)