STRATIFICARE, stratificări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) stratifica și rezultatul ei; stratificație. ♦ Formație geologică sedimentară alcătuită din mai multe strate suprapuse. 2. Așezare a semințelor de pomi fructiferi și a butașilor în straturi de pământ care alternează cu straturi de nisip, de rumeguș, de turbă, pentru a asigura o bună păstrare sau a favoriza și a stimula germinarea sau înrădăcinarea. – V. stratifica.

stratificare sf [At: ȘIO I, 257 / Pl: ~cări / E: stratifica] 1-2 (Agr) Procedeu tehnic de grăbire a încolțirii semințelor și a butașilor, prin așezarea în straturi (22) suprapuse, izolate între ele prin turbă, mușchi, nisip, rumeguș, asigurând condiții optime de umiditate și de temperatură Si: (rar) stratificație (4-5). 3-4 (Pan) (Operație de) îngropare a rădăcinilor pomilor scoși din pepiniere sau a oricărui răsad, în șanțuri făcute în pământ, acoperite cu pământ bine mărunțit. 5 Așezare în mai multe straturi¹ (22) Si: (asr) stratificație (6). 6 (Teh) Dispunere în straturi¹ (30) succesive a produselor finite în formă de foaie sau de bloc. 7-9 (Glg) Stratificație (1-3)

STRATIFICARE, stratificări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) stratifica și rezultatul ei; stratificație. ♦ Formație geologică sedimentară alcătuită din mai multe straturi suprapuse. 2. Așezare a semințelor de pomi fructiferi și a butașilor în straturi de pământ care alternează cu straturi de nisip, de rumeguș, de turbă, pentru a asigura o bună păstrare sau a favoriza și a stimula germinarea sau înrădăcinarea. – V. stratifica.

STRATIFICARE, stratificări, s. f. Faptul de a (se) stratifica. 1. Așezare a rocilor sedimentare în straturi suprapuse, limitate de suprafețe paralele; formație sedimentară cu mai multe straturi suprapuse. 2. Dispoziție, așezare în straturi suprapuse. ♦ Așezare a semințelor, a butașilor etc. în straturi alternînd cu straturi de nisip, de rumeguș etc. (în scopul de a asigura o bună păstrare sau de a favoriza și stimula germinarea sau înrădăcinarea).

STRATIFICARE s.f. Faptul de a (se) stratifica; stratificație. 1. Așezarea rocilor sedimentare în strate suprapuse; formație de roci sedimentare cu mai multe strate suprapuse. 2. Punerea semințelor sau a butașilor în straturi succesive alternate cu nisip în scopul păstrării lor și al favorizării germinației sau înrădăcinării. 3. Împărțire a populației unei societăți în diverse categorii după poziția acestora în structura socială. [< stratifica].

STRATIFICARE s. f. 1. faptul de a (se) stratifica; stratificație. ◊ așezare a rocilor sedimentare în straturi suprapuse. 2. punere a semințelor sau butașilor în straturi succesive alternate cu nisip, în scopul păstrării lor și al favorizării germinației sau înrădăcinării. 3. împărțire a populației unei societăți în diverse categorii, după poziția acestora în structura socială. (< stratifica)

*stratificațiúne f. (mlat. stratificátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se stratifica. – Și -áție, dar ob. -áre.

stratificare s. f., g.-d. art. stratificării; pl. stratificări

stratificare s. f., g.-d. art. stratificării; pl. stratificări

stratificare s. f., g.-d. art. stratificării; pl. stratificări

STRATIFICARE s. stratificație. (Proces de ~.)

STRATIFICARE s. stratificație. (Proces de ~.)