14 definiții pentru străveziu străvăziu streveziu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂVEZÍU, -ÍE, străvezii, adj. 1. Care permite razelor de lumină să străbată prin el; prin care se văd (clar) obiectele; transparent. ♦ Clar, limpede, luminos. ♦ Care permite razelor de lumină să-l străbată parțial; prin care se văd vag contururile obiectelor; translucid. 2. (Despre oameni) Cu pielea (obrajilor) subțire, fină, palidă. ♦ Foarte slab. 3. Fig. (Adesea adverbial) Al cărui sens ascuns, neexprimat direct, poate fi înțeles cu ușurință; evident. – Străvedea + suf. -iu.

STRĂVEZÍU, -ÍE, străvezii, adj. 1. Care permite razelor de lumină să străbată prin el; prin care se văd (clar) obiectele; transparent. ♦ Clar, limpede, luminos. ♦ Care permite razelor de lumină să-l străbată parțial; prin care se văd vag contururile obiectelor; translucid. 2. (Despre oameni) Cu pielea (obrajilor) subțire, fină, palidă. ♦ Foarte slab. 3. Fig. (Adesea adverbial) Al cărui sens ascuns, neexprimat direct, poate fi înțeles cu ușurință; evident. – Străvedea + suf. -iu.

străveziu, ~ie a [At: POLIZU / V: (rar) ~văziu, ~rev~ / Pl: ~ii / E: străvedea + -iu] 1 (D. materiale sau medii) Care poate fi străbătut de anumite radiații Si: transparent, (înv) prevăzător, prevăziu, străvăzător (1), (îvr) străvezos (1) Vz diafan, fin1, subțire, vaporos. 2 Care lasă să se distingă forma, culoarea sau detalii ale obiectelor Si: transparent, (îvr) prevăzător, prevăziu, străvăzător (2), (îvr) străvezos (2) Vz diafan, fin1, subțire, vaporos. 3 (D. cer, aer etc.) Lipsit de nori Si: clar (4), limpede, luminos. 4 (D. zile, nopți, vreme, timp etc.) Cu cer senin1. 5 (D. zile, nopți, vreme, timp etc.) Lipsit de precipitații Si: senin1. 6 Lipsit de consistență Si: imaterial. 7 (D. oameni sau d. părți ale corpului lor) Care are pielea foarte albă și foarte subțire, fină sau palidă. 8 (Pex) Foarte slab, anemic sau plăpând. 9 (D. piele) Foarte alb, fin, subțire, delicat sau palid. 10 (Fig) Care este ușor de ghicit sau de înțeles Si: clar (12), evident (1), limpede Vz transparent.

STRĂVEZÍU, -ÍE, străvezii, adj. 1. (În opoziție cu opac) Care poate fi străbătut de razele vizuale; prin care se văd (clar) obiectele; transparent. Acest iaz... nu era un iaz ca orișicare... fața lui sta linsă, limpede, înghețată, ca un stei de sare străvezie, într-un ram de trestii și de sălcii. GALACTION, O. I 44. Și vinul gălbui așa sclipea de frumos din paharul străveziu! HOGAȘ, M. N. 38. Codrii se înfiorează de atîta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe. EMINESCU, O. I 143. ◊ (Despre ființe imaginate fără corp) Și străveziul demon prin aer cînd să treacă, Atinge-ncet arama cu zimții-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. EMINESCU, O. I 69. ♦ Clar, limpede; luminos. În dimineața străvezie, Pe cheiul umedului port, Mergeam... LESNEA, I. 110. ◊ Fig. Scriitorul rus, zice tot Gorki, a fost luptător onest... suflet străveziu ca lacrima. SADOVEANU, E. 191. 2. Care este atît de rar sau atît de subțire, încît nu acoperă bine obiectele aflate dincolo de el. Luna trece grăbită pe cer, Ascunzîndu-și fața după norii străvezii. BENIUC, V. 30. O femeie... îmbrăcată în zăbranic ușor și străveziu. DELAVRANCEA, la TDRG. Iar de sus pînă-n podele, un painjăn prins de vrajă A țesut subțire pînză străvezie ca o mreajă. EMINESCU, O. I 76. În umbră, cîmpul zace Prin ceața străvezie. BELDICEANU, P. 77. ♦ Cu pielea (obrajilor) fină, subțire, delicată, palidă. Copilul era străveziu la față, cu pielea albă și fragedă a oamenilor din părțile acelea înecate în ploaie și ceață. DUMITRIU, V. L. 7. O fată sta la masă și citea în lumina lămpii. Genele lungi, plecate, puneau o umbră ușoară pe obrajii străvezii. SADOVEANU, O. III 147. Iar umbra feței străvezii E albă ca de ceară – Un mort frumos cu ochii vii Ce scînteie-n afară. EMINESCU, O. I 170. 3. Fig. Al cărui sens ascuns poate fi pătruns cu ușurință. Își aranjase în creieri cele ce voia să spuie... Toate erau limpezi, străvezii și convingătoare. REBREANU, R. I 297. ◊ (Adverbial) Mi se părea că privirea ochilor ei negri și toată purtarea ei față cu mine ascundeau, destul de străveziu, răspunsul mult dorit. GALACTION, O. I 106.

STRĂVEZÍU ~e (~i) 1) Prin care trece lumina; transparent. Sticlă ~e. 2) (despre apă, lumină etc.) Care este lipsit de orice impurități; limpede; curat. 3) fig. (despre oameni) Care este foarte slăbit. 4) fig. (despre sensuri, tâlcuri, aluzii) Care poate fi înțeles cu ușurință. /a străvedea + suf. ~iu

străveziu a. 1. transparent: apă străvezie; 2. diafan: văl străveziu. [V. străvedeà].

străvezíŭ, -íe adj. (stră- și văd, vezi). Transparent orĭ translucid (ca sticla saŭ ca porțelanu).

străvăziu, ~ie a vz străveziu

streveziu, ~ie a vz străveziu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

străvezíu adj. m., f. străvezíe; pl. m. și f. străvezíi

străvezíu adj. m., f. străvezíe; pl. m. și f. străvezíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRĂVEZÍU adj. 1. v. vaporos. 2. v. senin.

STRĂVEZIU adj. 1. diafan, fin, subțire, transparent, vaporos, (înv.) prevăzător, prevăziu, străvăzător, (fig.) aerian, eterat, eteric, spumos. (Un material ~.) 2. albastru, clar, curat, limpede, pur, senin, (livr.) limpid, (Transilv.) tistaș, (înv.) seninat, seninos, (fig.) spălat. (Cer ~.)

Intrare: străveziu
străveziu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străveziu
  • străveziul
  • străveziu‑
  • străvezie
  • străvezia
plural
  • străvezii
  • străveziii
  • străvezii
  • străveziile
genitiv-dativ singular
  • străveziu
  • străveziului
  • străvezii
  • străveziei
plural
  • străvezii
  • străveziilor
  • străvezii
  • străveziilor
vocativ singular
plural
străvăziu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
streveziu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)