2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂPÚNGERE, străpungeri, s. f. Acțiunea de a străpunge și rezultatul ei; perforare. – V. străpunge.

STRĂPÚNGERE, străpungeri, s. f. Acțiunea de a străpunge și rezultatul ei; perforare. – V. străpunge.

străpungere sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: străpunge] 1 Intrare în profunzime (până în partea opusă) Si: răzbire, (liv) penetranță, penetrare, penetrație, (rar) pătrundere, (înv) răzbatere, găurire, perforare, scobire, scormonire, sfredelire, (rar) sfredeleală, (reg) bortelire, străbatere (1), (rar) străpuns1 (1), (înv) străpunsătură (1), străpunsură (1). 2 Executare a unei găuri (cu ajutorul unui instrument cu vârf ascuțit) Si: găurire (1), perforare, scobire, scormonire, sfredelire, (rar) sfredeleală, (reg) bortelire, străbatere (2), (rar) străpuns1 (2) străpunsătură (2), străpunsură (2). 3 Intrare (cu greu) undeva Si: pătrundere, răzbire, (înv) răzbatere, spargere. 4 Propagare prin spațiu (până la un anumit punct), făcându-se auzit Si: străbatere (3). 5 Trecere (cu greu) printre... Si: spargere. 6 Operație prin care o lucrare subterană minieră e dirijată spre o altă lucrare minieră în vederea realizării legăturii dintre ele. 7 (Fiz) Distrugere parțială sau totală a unui izolant sau a unui izolator provocată de o descărcare electrică ce-l străbate.

STRĂPÚNGERE, străpungeri, s. f. Acțiunea de a străpunge și rezultatul ei. V. perforare. Străpungerea straturilor miniere.

STRĂPÚNGE, străpúng, vb. III. Tranz. 1. A împunge cu un obiect cu vârf ascuțit, astfel încât vârful (sau întregul obiect) să răzbată în partea cealaltă; p. ext. a ucide sau a răni cu o armă ascuțită. ♦ A perfora, a găuri. 2. Fig. A străbate, a pătrunde, a trece prin ceva. ◊ Expr. A străpunge frontul = a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie. 3. A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane. [Perf. s. străpunsei, part. străpuns] – Lat. *extrapungere (= transpungere).

STRĂPÚNGE, străpúng, vb. III. Tranz. 1. A împunge cu un obiect cu vârf ascuțit, astfel încât vârful (sau întregul obiect) să răzbată în partea cealaltă; p. ext. a ucide sau a răni cu o armă ascuțită. ♦ A perfora, a găuri. 2. Fig. A străbate, a pătrunde, a trece prin ceva. ◊ Expr. A străpunge frontul = a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie. 3. A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane. [Perf. s. străpunsei, part. străpuns] – Lat. *extrapungere (= transpungere).

străpunge [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~rep~ / Pzi: străpung, (reg) ~ngesc / E: stră- + punge] 1 vt A intra în profunzime cu un obiect ascuțit, cu o armă etc. (până în partea opusă) Si: a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a trece, (liv) a penetra. 2 vt A face o gaură răzbătând în partea cealaltă (cu ajutorul unui instrument cu vârf ascuțit) Si: a găuri (1), a perfora, a scobi1, a sfredeli, (îvr) a petrece, a potricăli, (reg) a borteli, a borti, a butori (1), a găuni (1), a răzbici2, a sclidiri, a sfredeluși, a străfiga2, a străbate (3). 3 vt (D. sunete, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu (până la un anumit punct) Si: a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străbate (5), a străpasa. 4 vt A se face auzit, a ajunge până la... Si: a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străbate (5), (îvr) a străpasa. 5 vt (Fig) A privi cu atenție (încercând să vadă clar) în ciuda dificultăților Si: a pătrunde, a măsura, a observa, a scormoni, a scruta, a sfredeli, a străbate (6). 6 vt (Fig) A examina cu insistență Si: a pătrunde, a măsura, a observa, a scormoni, a scruta, a sfredeli, a străbate (6). 7 vi (Reg; d. șerpi) A mușca. 8 vt A pune stăpânire pe cineva sau pe ceva Si: a copleși (12), a cuprinde (20), a domina (1), a pătrunde, a străbate (14), (liv) a penetra. 9 vi A izbuti să ajungă, să intre undeva (cu greu) Si: a pătrunde, a răzbi, a răzbate, a străbate (9). 10 vi A-și face loc, înlăturând obstacolele Si: a pătrunde, a răzbi, a răzbate, a străbate (10). 11 vi (Îe) A ~ frontul (sau prima linie) A distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie. 12 vt (Spt) A depăși, în cadrul jocului, apărarea echipei adverse. 13 vt (Rar; fig) A pătrunde. 14 vt A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane pentru a asigura transportul, aerajul sau circulația într-un anumit sector de exploatare a minei. 15 vt (Pex) A excava (1). 16 vt (Pex) A săpa (1). 17 vr (Fiz; d. un izolator electric) A se distruge parțial sau total sub acțiunea unei descărcări electrice care traversează un izolant sau un izolator. 18 vt (Reg; d. durerea de măsele) A săgeta (15).

STRĂPÚNGE, străpúng, vb. III. Tranz. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu» și arătînd instrumentul) A înfige într-un lucru un obiect cu vîrf ascuțit (făcîndu-l să răzbată în partea cealaltă); p. ext. (cu privire la ființe) a ucide cu o armă ascuțită. Lasă tînguirile și vorbele de prisos, ori te străpung și te zvîrl în rîpă, ca să te mănînce hultanii. SADOVEANU, F. J. 152. Fînul și snopii îi străpungi și-i încarci. SBIERA, P. 14. Îi scoate limba afară, i-o străpunge cu acul și i-o presură cu sare și cu piperi. CREANGĂ, P. 13. Peste Radu năvălea Cu cinci lănci îl străpungea. ALECSANDRI, P. P. 199. ◊ Fig. Îmi zîmbea numai necontenit și mă străpungea cu ochii. SADOVEANU, O. VIII 9. ◊ Absol. Săracu ciubotăraș, Tot împunge și străpunge. SEVASTOS, N. 300. ◊ Refl. Era în stare să se străpungă, diavoloaica, pentru ca să-și apere... onoarea. ALECSANDRI, T. I 423. ◊ (Subiectul este instrumentul înfipt) Dușmanu-n luptă l-a ajuns, Un fier în coastă, l-a străpuns. MACEDONSKI, O. I 156. ◊ (Poetic) Crucea bisericii străpungea seninul. GÎRLEANU, L. 29. Deodată o suliță de foc străpunge perdeaua de arbori. Porțile zilei se deschid și, în valuri, curge lumina pe văi. VLAHUȚĂ, O. A. II 125. ◊ Fig. Vorbele tari ale răzășului îl străpungeau și-l usturau. SADOVEANU, O. VII 66. În clipa în care se oprește trenul, un fior de groază îi străpunge inima. SP. POPESCU, M. G. 28. ◊ Intranz. În rangurile rupte zbor glonții vîjîind Și-n ele baioneta străpunge zîngănind. ALECSANDRI, P. II 158. 2. Fig. A străbate, a pătrunde, a trece prin ceva. Ieșirăm în livadă. Parcă ploua lumina, străpungînd pomii înfloriți. SADOVEANU, O. V 682. Razele soarelui treptat străpung și răsipesc umbra. ODOBESCU, S. III 319. ◊ Intranz. Țipătul lor [al rațelor sălbatice] era parcă glasul acestui îngheț de pe urmă, glas al ploilor scurte amestecate cu zăpadă, printre care străpungeau fîșii din soare gata să se stingă. DUMITRIU, N. 289. ◊ Expr. A străpunge frontul = a sfărîma linia de apărare a inamicului, a pătrunde dincolo de această linie.

A STRĂPÚNGE străpúng tranz. 1) (despre obiecte cu vârf ascuțit) A răzbate dintr-o parte în alta. 2) (despre persoane) A supune unei acțiuni de spargere până în partea opusă (cu ajutorul unui obiect ascuțit). 3) fig. (spații, medii etc.) A străbate cu greu (de la un capăt la altul). /<lat. extrapungere

străpunge v. 1. a împinge până în partea cealaltă: îi străpunge limba cu acul; 2. fig. a cauza o vie durere: i-a străpuns inima. [Lat. *EXTRAPUNGERE].

străpúng, -púns, a -púnge v. tr. (stră- și -pung din îm-pung). Împung pînă ce ĭese pe dincolo: acu străpunge pînza, a străpunge cu sulița. Fig. Vestea asta ĭ-a străpuns inima, l-a întristat adînc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

străpungere s. f., g.-d. art. străpungerii; pl. străpungeri

străpúngere s. f., g.-d. art. străpúngerii; pl. străpúngeri

străpunge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străpung, 1 pl. străpungem, perf. s. 1 sg. străpunsei, 1 pl. străpunserăm; part. străpuns

străpúnge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străpúng, perf. s. 1 sg. străpunséi, 1 pl. străpúnserăm; part. străpúns

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂPÚNGERE s. 1. v. pătrundere. 2. v. găurire. 3. spargere. (~ frontului.)

STRĂPUNGERE s. 1. pătrundere, răzbatere, răzbire, străbatere, trecere, (livr.) penetranță, penetrare, penetrație. (~ cuiului prin perete.) 2. găurire, găurit, perforare, perforat, perforație, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpuns, (reg.) găunire, (Mold. și Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.) 3. spargere. (~ frontului.)

STRĂPÚNGE vb. 1. v. pătrunde. 2. v. găuri. 3. (înv.) a proidi. (I-a ~ inima.) 4. a sparge. (A ~ frontul.)

STRĂPÚNGE vb. v. iscodi, scruta.

STRĂPUNGE vb. 1. a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străbate, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perete.) 2. a găuri, a perfora, a scobi, a sfredeli, (înv. și reg.) a petrece, a potricăli, (reg.) a găuni, a sfredeluși, (Mold. și Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a sclidiri. (A ~ într-un material dur.) 3. (înv.) a proidi. (I-a ~ inima.) 4. a sparge. (A ~ frontul.)

Intrare: străpungere
străpungere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străpungere
  • străpungerea
plural
  • străpungeri
  • străpungerile
genitiv-dativ singular
  • străpungeri
  • străpungerii
plural
  • străpungeri
  • străpungerilor
vocativ singular
plural
Intrare: străpunge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • străpunge
  • străpungere
  • străpuns
  • străpunsu‑
  • străpungând
  • străpungându‑
singular plural
  • străpunge
  • străpungeți
  • străpungeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • străpung
(să)
  • străpung
  • străpungeam
  • străpunsei
  • străpunsesem
a II-a (tu)
  • străpungi
(să)
  • străpungi
  • străpungeai
  • străpunseși
  • străpunseseși
a III-a (el, ea)
  • străpunge
(să)
  • străpungă
  • străpungea
  • străpunse
  • străpunsese
plural I (noi)
  • străpungem
(să)
  • străpungem
  • străpungeam
  • străpunserăm
  • străpunseserăm
  • străpunsesem
a II-a (voi)
  • străpungeți
(să)
  • străpungeți
  • străpungeați
  • străpunserăți
  • străpunseserăți
  • străpunseseți
a III-a (ei, ele)
  • străpung
(să)
  • străpungă
  • străpungeau
  • străpunseră
  • străpunseseră
strepunge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

străpungere, străpungerisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi străpunge DEX '98 DEX '09

străpunge, străpungverb

  • 1. A împunge cu un obiect cu vârf ascuțit, astfel încât vârful (sau întregul obiect) să răzbată în partea cealaltă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fînul și snopii îi străpungi și-i încarci. SBIERA, P. 14. DLRLC
    • format_quote Îi scoate limba afară, i-o străpunge cu acul și i-o presură cu sare și cu piperi. CREANGĂ, P. 13. DLRLC
    • format_quote figurat Îmi zîmbea numai necontenit și mă străpungea cu ochii. SADOVEANU, O. VIII 9. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Săracu ciubotăraș, Tot împunge și străpunge. SEVASTOS, N. 300. DLRLC
    • format_quote poetic Crucea bisericii străpungea seninul. GÎRLEANU, L. 29. DLRLC
    • format_quote poetic Deodată o suliță de foc străpunge perdeaua de arbori. Porțile zilei se deschid și, în valuri, curge lumina pe văi. VLAHUȚĂ, O. A. II 125. DLRLC
    • format_quote figurat În clipa în care se oprește trenul, un fior de groază îi străpunge inima. SP. POPESCU, M. G. 28. DLRLC
    • format_quote tranzitiv În rangurile rupte zbor glonții vîjîind Și-n ele baioneta străpunge zîngănind. ALECSANDRI, P. II 158. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A ucide sau a răni cu o armă ascuțită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lasă tînguirile și vorbele de prisos, ori te străpung și te zvîrl în rîpă, ca să te mănînce hultanii. SADOVEANU, F. J. 152. DLRLC
      • format_quote Peste Radu năvălea Cu cinci lănci îl străpungea. ALECSANDRI, P. P. 199. DLRLC
      • format_quote reflexiv Era în stare să se străpungă, diavoloaica, pentru ca să-și apere... onoarea. ALECSANDRI, T. I 423. DLRLC
      • format_quote Dușmanu-n luptă l-a ajuns, Un fier în coastă l-a străpuns. MACEDONSKI, O. I 156. DLRLC
      • format_quote figurat Vorbele tari ale răzășului îl străpungeau și-l usturau. SADOVEANU, O. VII 66. DLRLC
    • 1.2. Găuri, perfora. DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat A străbate, a pătrunde, a trece prin ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ieșirăm în livadă. Parcă ploua lumina, străpungînd pomii înfloriți. SADOVEANU, O. V 682. DLRLC
    • format_quote Razele soarelui treptat străpung și răsipesc umbra. ODOBESCU, S. III 319. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Țipătul lor [al rațelor sălbatice] era parcă glasul acestui îngheț de pe urmă, glas al ploilor scurte amestecate cu zăpadă, printre care străpungeau fîșii din soare gata să se stingă. DUMITRIU, N. 289. DLRLC
    • chat_bubble A străpunge frontul = a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.