4 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STOL, stoluri, s. n. 1. Grup (mare) de păsări zburătoare de același fel. 2. Grup (mare) de ființe omenești; pâlc, ceată. ♦ Spec. (Înv.) Coloană de soldați; grosul unei armate. ♦ (Rar) Mulțime, grămadă de lucruri de același fel. 3. (Reg.) Mănunchi, buchet. – Din ngr. stólos „flotă”.

STOL, stoluri, s. n. 1. Grup (mare) de păsări zburătoare de același fel. 2. Grup (mare) de ființe omenești; pâlc, ceată. ♦ Spec. (Înv.) Coloană de soldați; grosul unei armate. ♦ (Rar) Mulțime, grămadă de lucruri de același fel. 3. (Reg.) Mănunchi, buchet. – Din ngr. stólos „flotă”.

stol4 s [At: GHICA, S. XVIII / Pl: ? / E: rs стол] (Rsî) Masă1 (1).

stol2 sn [At: CORESI, EV. 176 / V: (reg) ~or / Pl: ~uri / E: ngr στόλος] 1 (Înv) Coloană de soldați Vz ceată, pâlc, steag (7). 2 (Înv) Grosul unei armate. 3 (În religia creștină; prc) Armată cerească. 4 (Îvr) Escadră (navală). 5 (De obicei udp „de” care arată componența) Grup (mare) de păsări zburătoare, de insecte etc. de același fel care trăiesc, se hrănesc și se deplasează laolaltă Si: cârd1 (1), (reg) ciopor (1), toană2 (1) toi3 Vz banc, roi2. 6 (Pan; de obicei udp „de” care arată componența) Număr (relativ mare) de persoane strânse (neorganizat) laolaltă Si: buluc (6), ceată1 (18), cârd1 (2), droaie1 (2), gloată (1), grămadă (9), grup (6), mulțime, pâlc, (pop) crilă (2), liotă, (înv) cin2 (6), tacâm, (reg) canara (4), ciopor (2), ciurdă (3), clapie, mișină V bandă, clică, gașcă, mulțime. 7 (Pan; de obicei udp „de” care arată felul) Mulțime de obiecte, de procese, de imagini etc. de același fel. 8 (Reg) Mănunchi. 9 (Reg; pex) Panicul la porumb. 10 (Rar) Tufă. 11 (Rar) Pădure între două poiene. 12 (Olt; Trs; pex) Salbă1 (1).

STOL2, stoluri, s. n. 1. Cîrd (mare) de păsări zburătoare de același fel. Un stol de rațe trecu vîjîind peste livezi spre iazul din vale. SADOVEANU, O. II 74. E liniște. Un stol de grauri se lasă, pieziș, în apropiere. Razele soarelui își scutură, tremurînd, praful de aur în aer. GÎRLEANU, L. 38. Era o zi frumoasă de primăvară; stoluri de rîndunele de curînd sosite zburau neliniștite, gălăgioase; aripioarele lor ascuțite sclipeau în bătaia soarelui. VLAHUȚĂ, O. A. 371. ◊ (În comparații și metafore) Și păreri de rău trecute Cad pe inima-i trudită, Ca un stol de pasări mute Pe-o grădină părăsită. TOPÎRCEANU, B. 71. Norii vin stoluri Pe-ntinderea largă. COȘBUC, P. I 188. ◊ Fig. Îmi apar icoane din copilărie, stoluri de amintiri vechi nechemate. VLAHUȚĂ, R. P. 43. Un stol de gînduri aspre trecu peste-a lui frunte. EMINESCU, O. I 93. Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. id. ib. 105. 2. Grup de ființe omenești; pîlc, ceată. Jos, jos în stradă, un stol de copii își zornăie clopoțeii-arginții ai rîsului fraged. DEȘLIU, N. 11. Intrai în ograda unei mari clădiri din coastele unei biserici și un stol de fete între opt și zece ani, în fuga mare, se repeziră înaintea mea. HOGAȘ, M. N. 17. Cu cofița pe-ndelete Vin neveste de la rîu; Și cu poala prinsă-n brîu Vin cîntînd în stoluri fete, De la grîu. COȘBUC, P. I 47. 3. (Învechit) Coloană, șir de soldați, grosul unei armate. Domnind semeț, și tînăr pe roinicele stoluri Căror a mea ființă un semizeu părea. EMINESCU, O. I 91. Stolul oștilor turcești acum se pornise spre țară. BĂLCESCU, O. II 72. 4. Fig. Mulțime, grămadă de lucruri de același fel. Vîntul toamnei vîjîie și un stol de frunze se abate la fereastră. SADOVEANU, O. I 335. [Era] înconjurat de mezelicuri și de un stol de butelci pline cu vinul cel mai chilimbariu. GANE, N. III 172. Vîntul spulbera fulgii de zăpadă în vîrteje și stoluri. DELAVRANCEA, H. T. 249. 5. (Regional, rar) Mănunchi, buchet. Cu fusta sumeasă-n brîu, În mînă c-un stol de grîu. ȘEZ. VII 22.

STOL ~uri n. 1) Mulțime de păsări zburătoare din aceeași specie, adunate împreună. ~ de vrăbii.În ~ uri a) rânduri-rânduri; b) în grămezi. 2) Grup numeros și neorganizat de persoane. 3) fig. Mulțime, grămadă de lucruri de același fel. /<ngr. stólos

stol n. 1. massă în mișcare: stolul oștirilor turcești BĂLC.; 2. cârd de păsări ce sboară împreună: din zare depărtată răsar’ un stol de corbi EM.; 3. fig. grămadă: stoluri, stoluri trec prin minte dulci iluzii EM. [Gr. bizantin STÓLOS, flotă, termen nautic cu sensul generalizat: mare număr de corăbii, mulțime de lucruri sau de ființe în mișcare].

stol n., pl. urĭ (mgr. stólos, flotă, vgr. „expedițiune, flotă, trupă”). Vechĭ. Trupă ordonată, coloană: un stol de Leșĭ (Cost. 1, 279). Cîrd mare de păsărĭ zburătoare, de lăcuste (saŭ și de copiĭ, de tinerĭ): un stol de ciorĭ. Organizațiune străjerească pe lîngă o școală, o fabrică ș. a. Serbia. Tufă. V. stolos, poșidic.

STOR, storuri, s. n. Perdea de țesătură, de împletitură sau din stinghii subțiri, orizontale, paralele și mobile, care se poate lăsa și ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi, montată la ferestre pentru a feri interiorul unei încăperi de razele Soarelui. – Din fr. store.

stor1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 43 / V: ~ol / Pl: ~uri, (îvr) ~i / E: fr store] 1 Perdea dintr-o țesătură specială din împletitură sau, rar, din stinghii paralele de lemn, care se ridică ori se lasă cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară și care se așază mai ales între ferestre, pentru a feri interiorul unei încăperi de acțiunea directă a razelor solare ori de o lumină (prea) intensă Si: rulou, transperant Vz transparent, (rar) roletă. 2 (Pex) Jaluzele.

ștol1 sn [At: ARVINTE, TERM. 170 / Pl: ~uri / E: ger Stollen] 1 (Buc) Fiecare dintre colții de fier care se fixează iarna la potcoavele cailor pentru a împiedica alunecarea. 2 (Reg; în exploatarea lemnului) Fiecare dintre colții de fier care se fixează pe fundul ulucului pentru a micșora viteza de deplasare a buștenilor.

STOR, storuri, s. n. Perdea de țesătură, de împletitură sau din scândurele subțiri, orizontale, paralele și mobile, care se poate lăsa și ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi, destinată să ferească interiorul unei încăperi de razele soarelui. – Din fr. store.

PIȚIGÓI, pițigoi, s. m. Pasăre mică foarte vioaie, cu pene măslinii-verzui pe spate și galbene-cenușii pe pîntece (Parus major). Paseri mărunte... se chemau de pe vîrfuri de nuielușe mlădioase; erau stigleți cu pete de sînge, pițigoi rotunzi cu pene cenușii și negre, cintezi cu piepturile cărămizii. SADOVEANU, O. III 355. Doar un pui de pițigoi, Într-un vîrf de fag pitic Stă cu penele vulvoi. TOPÎRCEANU, B. 41. Dar să vezi! la socrul mare Zgomote din zori: Pițigoiu-ntr-una sare Steag pe casă șoimul suie Gheunoaia bate cuie Ca s-anine flori. COȘBUC, P. II 35. De se preumbla numai prin codri și prin livezi, mierlele și privighetorile... cintezoii și pițigoii, toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcele lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181. ◊ (Termen glumeț la adresa copiilor) A pus farfuria vîrfuită pe mescioara lîngă care era steaua și v-a chemat: veniți încoa, pițigoilor, și mîncați. PAS, Z. I 76. – Compuse: pițigoi-moțat = pasăre cu un moț, cu pene negricioase pe ceafă; trăiește mai ales în pădurile de brad (Parus cristatus); pițigoi-de-stol = pasăre cu capul mic și coada mai lungă decît trupul (Aegithalos caudatus). – Variantă: (regional) țițigoi (MARIAN, O. II 143) s. m.

STOR, storuri, s. n. Perdea la fereastră (din pînză sau din bețișoare orizontale, paralele și mobile) care se poate coborî și ridica cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară trecută prin verigi. Ca să putem dormi, trebuie să lăsăm peste ferestre storurile groase. STANCU, U.R.S.S. 114. Coboară storul la fereastră. CAZIMIR, L. U. 52. Rareori prin storuri o lumină scapă, De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă Și-mi trimite-n față raza ei răsfrîntă. TOPÎRCEANU, B. 77. – Variantă: stol (C. PETRESCU, Î. I 28, D. BOTEZ, P. O. 127) s. n.

STÓR s.n. Perdea pentru ferestre, care se ridică sau se lasă cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară specială. [< fr. store, cf. it. stora].

STOR s. n. perdea pentru ferestre, care se ridică sau se lasă cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară specială. (< fr. store)

STOR ~uri n. Perdea de protecție a interiorului unei încăperi contra căldurii și luminii soarelui (care poate fi ridicată sau lăsată cu ajutorul unei sfori sau al unui resort); transperant. /<fr. store

stor n. cortină la ferestre ce se ridică sau se lasă cu un resort.

*stor n., pl. urĭ (fr. store, d. it. stora, stor, care vine d. lat. stórea, rogojină). Perdea (maĭ ales de bețișoare) care se lasă în jos și se ridică. V. transparent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STOL s. 1. cârd, (reg.) toană, toi, (Olt. și Transilv.) ciopor. (Un ~ de rândunele.) 2. v. ceată.

STOL s. 1. cîrd, (reg.) toană, toi, (Olt. și Transilv.) ciopor. (Un ~ de rîndunele.) 2. bandă, buluc, ceată, cîrd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulțime, pîlc, (pop.) crilă, liotă, (reg.) canara, ciurdă, mișină, (Olt. și Transilv.) ciopor, (Olt. și Ban.) clapie, (înv.) cin, tacîm. (Un ~ de copii.)

PIȚIGOI-DE-STÓL s. v. pițigoi-codat.

STOR s. 1. jaluzea, persiană, rulou, (rar) roletă. (Fereastră cu ~uri.) 2. transperant. (Trage ~ul la geam.)

pițigoi-de-stol s. v. PIȚIGOI-CODAT.

STOR s. 1. jaluzea, persiană, rulou, (rar) roletă. (Fereastră cu ~uri.) 2. transperant. (Trage ~ la geam.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stol (-luri), s. n.1. Masă. – 2. Reședință, capitală. – Megl. stol „scaun”. Sl. stolŭ „bază”, din v. germ. stôls (› germ. Stuhl), cf. cr., slov., rus. stol „masă” (Cihac, II, 370). Înv.Der. stoler, s. m. (tîmplar, dulgher), din sl. stolarĭ, rut., rus. stoljar (Tiktin; Conev 76); stolerie, s. f. (tîmplărie); stoleriță s. f. (nevastă de tîmplar); stoliță, s. f. (înv., capitală, reședință), dim sb., rus. stolica; stolnic, s. m. (înv., servitor care se ocupa de masă; înv., băiat la bucătărie; dregător domnesc, șeful bucătărie palatului; din sec. XVIII, titlu onorific de boierie, asimilat de Regulamentul Organic cu gradul de căpitan), din sl. stolĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46); stolniceasă, s. f. (nevastă de stolnic); stolnicie, s. f. (slujba de stolnic); stolnicel, s. m. (băiat care servea masa). – Din rom. provine ngr. στόλνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 79).

stol (-luri), s. n.1. (Înv.) Coloană de soldați în ordine de mers sau de bătaie. – 2. Grup de păsări. – 3. Mulțime, grămadă, gloată, partidă. Mgr. στόλος (Roesler 575; Cihac, II, 703; Murnu; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; cf. REW 8276). – Der. stoli, vb. (a reuni, a grupa, a pune în ordine).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștol, ștoluri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre colții de fier care se fixează iarna la potcoavele cailor pentru ca să nu alunece. 2. fiecare dintre colții de fier care se fixează pe fundul ulucului (jilipului) pentru a micșora viteza de deplasare a buștenilor.

Intrare: stol
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stol
  • stolul
  • stolu‑
plural
  • stoluri
  • stolurile
genitiv-dativ singular
  • stol
  • stolului
plural
  • stoluri
  • stolurilor
vocativ singular
plural
Intrare: pițigoi-de-stol
pițigoi-de-stol substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițigoi-de-stol
  • pițigoiul-de-stol
plural
  • pițigoi-de-stol
  • pițigoii-de-stol
genitiv-dativ singular
  • pițigoi-de-stol
  • pițigoiului-de-stol
plural
  • pițigoi-de-stol
  • pițigoilor-de-stol
vocativ singular
plural
Intrare: stor
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stor
  • storul
  • storu‑
plural
  • storuri
  • storurile
genitiv-dativ singular
  • stor
  • storului
plural
  • storuri
  • storurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stol
  • stolul
  • stolu‑
plural
  • stoluri
  • stolurile
genitiv-dativ singular
  • stol
  • stolului
plural
  • stoluri
  • stolurilor
vocativ singular
plural
Intrare: ștol
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștol
  • ștolul
  • ștolu‑
plural
  • ștoluri
  • ștolurile
genitiv-dativ singular
  • ștol
  • ștolului
plural
  • ștoluri
  • ștolurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stol, stolurisubstantiv neutru

  • 1. Grup (mare) de păsări zburătoare de același fel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cârd diminutive: stolișor
    • format_quote Un stol de rațe trecu vîjîind peste livezi spre iazul din vale. SADOVEANU, O. II 74. DLRLC
    • format_quote E liniște. Un stol de grauri se lasă, pieziș, în apropiere. Razele soarelui își scutură, tremurînd, praful de aur în aer. GÎRLEANU, L. 38. DLRLC
    • format_quote Era o zi frumoasă de primăvară; stoluri de rîndunele de curînd sosite zburau neliniștite, gălăgioase; aripioarele lor ascuțite sclipeau în bătaia soarelui. VLAHUȚĂ, O. A. 371. DLRLC
    • format_quote în comparații / la comparativ metaforic Și păreri de rău trecute Cad pe inima-i trudită, Ca un stol de pasări mute Pe-o grădină părăsită. TOPÎRCEANU, B. 71. DLRLC
    • format_quote în comparații / la comparativ metaforic Norii vin stoluri Pe-ntinderea largă. COȘBUC, P. I 188. DLRLC
    • format_quote figurat Îmi apar icoane din copilărie, stoluri de amintiri vechi nechemate. VLAHUȚĂ, R. P. 43. DLRLC
    • format_quote figurat Un stol de gînduri aspre trecu peste-a lui frunte. EMINESCU, O. I 93. DLRLC
    • format_quote figurat Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. EMINESCU, O. I 105. DLRLC
  • 2. Grup (mare) de ființe omenești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Jos, jos în stradă, un stol de copii își zornăie clopoțeii-arginții ai rîsului fraged. DEȘLIU, N. 11. DLRLC
    • format_quote Intrai în ograda unei mari clădiri din coastele unei biserici și un stol de fete între opt și zece ani, în fuga mare, se repeziră înaintea mea. HOGAȘ, M. N. 17. DLRLC
    • format_quote Cu cofița pe-ndelete Vin neveste de la rîu; Și cu poala prinsă-n brîu Vin cîntînd în stoluri fete, De la grîu. COȘBUC, P. I 47. DLRLC
    • 2.1. prin specializare învechit Coloană de soldați; grosul unei armate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: coloană
      • format_quote Domnind semeț și tînăr pe roinicele stoluri Căror a mea ființă un semizeu părea. EMINESCU, O. I 91. DLRLC
      • format_quote Stolul oștilor turcești acum se pornise spre țară. BĂLCESCU, O. II 72. DLRLC
    • 2.2. rar Mulțime, grămadă de lucruri de același fel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vîntul toamnei vîjîie și un stol de frunze se abate la fereastră. SADOVEANU, O. I 335. DLRLC
      • format_quote [Era] înconjurat de mezelicuri și de un stol de butelci pline cu vinul cel mai chilimbariu. GANE, N. III 172. DLRLC
      • format_quote Vîntul spulbera fulgii de zăpadă în vîrteje și stoluri. DELAVRANCEA, H. T. 249. DLRLC
  • 3. regional Buchet, mănunchi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu fusta sumeasă-n brîu, În mînă c-un stol de grîu. ȘEZ. VII 22. DLRLC
etimologie:

pițigoi-de-stol, pițigoi-de-stolsubstantiv masculin

  • 1. Pasăre cu capul mic și coada mai lungă decât trupul (Aegithalos caudatus). DLRLC

stor, storurisubstantiv neutru

  • 1. Perdea de țesătură, de împletitură sau din stinghii subțiri, orizontale, paralele și mobile, care se poate lăsa și ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi, montată la ferestre pentru a feri interiorul unei încăperi de razele Soarelui. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ca să putem dormi, trebuie să lăsăm peste ferestre storurile groase. STANCU, U.R.S.S. 114. DLRLC
    • format_quote Coboară storul la fereastră. CAZIMIR, L. U. 52. DLRLC
    • format_quote Rareori prin storuri o lumină scapă, De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă Și-mi trimite-n față raza ei răsfrîntă. TOPÎRCEANU, B. 77. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.