stol n., pl. urĭ (mgr. stólos, flotă, vgr. „expedițiune, flotă, trupă”). Vechĭ. Trupă ordonată, coloană: un stol de Leșĭ (Cost. 1, 279). Cîrd mare de păsărĭ zburătoare, de lăcuste (saŭ și de copiĭ, de tinerĭ): un stol de ciorĭ. Organizațiune străjerească pe lîngă o școală, o fabrică ș. a. Serbia. Tufă. V. stolos, poșidic.