16 definiții pentru stor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STOR, storuri, s. n. Perdea de țesătură, de împletitură sau din stinghii subțiri, orizontale, paralele și mobile, care se poate lăsa și ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi, montată la ferestre pentru a feri interiorul unei încăperi de razele Soarelui. – Din fr. store.

stor1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 43 / V: ~ol / Pl: ~uri, (îvr) ~i / E: fr store] 1 Perdea dintr-o țesătură specială din împletitură sau, rar, din stinghii paralele de lemn, care se ridică ori se lasă cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară și care se așază mai ales între ferestre, pentru a feri interiorul unei încăperi de acțiunea directă a razelor solare ori de o lumină (prea) intensă Si: rulou, transperant Vz transparent, (rar) roletă. 2 (Pex) Jaluzele.

STOR, storuri, s. n. Perdea de țesătură, de împletitură sau din scândurele subțiri, orizontale, paralele și mobile, care se poate lăsa și ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi, destinată să ferească interiorul unei încăperi de razele soarelui. – Din fr. store.

STOR, storuri, s. n. Perdea la fereastră (din pînză sau din bețișoare orizontale, paralele și mobile) care se poate coborî și ridica cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară trecută prin verigi. Ca să putem dormi, trebuie să lăsăm peste ferestre storurile groase. STANCU, U.R.S.S. 114. Coboară storul la fereastră. CAZIMIR, L. U. 52. Rareori prin storuri o lumină scapă, De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă Și-mi trimite-n față raza ei răsfrîntă. TOPÎRCEANU, B. 77. – Variantă: stol (C. PETRESCU, Î. I 28, D. BOTEZ, P. O. 127) s. n.

STOR s.n. Perdea pentru ferestre, care se ridică sau se lasă cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară specială. [< fr. store, cf. it. stora].

STOR s. n. perdea pentru ferestre, care se ridică sau se lasă cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară specială. (< fr. store)

STOR ~uri n. Perdea de protecție a interiorului unei încăperi contra căldurii și luminii soarelui (care poate fi ridicată sau lăsată cu ajutorul unei sfori sau al unui resort); transperant. /<fr. store

stor n. cortină la ferestre ce se ridică sau se lasă cu un resort.

*stor n., pl. urĭ (fr. store, d. it. stora, stor, care vine d. lat. stórea, rogojină). Perdea (maĭ ales de bețișoare) care se lasă în jos și se ridică. V. transparent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STOR s. 1. jaluzea, persiană, rulou, (rar) roletă. (Fereastră cu ~uri.) 2. transperant. (Trage ~ul la geam.)

STOR s. 1. jaluzea, persiană, rulou, (rar) roletă. (Fereastră cu ~uri.) 2. transperant. (Trage ~ la geam.)

Intrare: stor
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stor
  • storul
  • storu‑
plural
  • storuri
  • storurile
genitiv-dativ singular
  • stor
  • storului
plural
  • storuri
  • storurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stol
  • stolul
  • stolu‑
plural
  • stoluri
  • stolurile
genitiv-dativ singular
  • stol
  • stolului
plural
  • stoluri
  • stolurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stor, storurisubstantiv neutru

  • 1. Perdea de țesătură, de împletitură sau din stinghii subțiri, orizontale, paralele și mobile, care se poate lăsa și ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi, montată la ferestre pentru a feri interiorul unei încăperi de razele Soarelui. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ca să putem dormi, trebuie să lăsăm peste ferestre storurile groase. STANCU, U.R.S.S. 114. DLRLC
    • format_quote Coboară storul la fereastră. CAZIMIR, L. U. 52. DLRLC
    • format_quote Rareori prin storuri o lumină scapă, De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă Și-mi trimite-n față raza ei răsfrîntă. TOPÎRCEANU, B. 77. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.