stol² sn [At: CORESI, EV. 176 / V: (reg) ~or / Pl: ~uri / E: ngr στόλος] 1 (Înv) Coloană de soldați Vz ceată, pâlc, steag (7). 2 (Înv) Grosul unei armate. 3 (În religia creștină; prc) Armată cerească. 4 (Îvr) Escadră (navală). 5 (De obicei udp „de” care arată componența) Grup (mare) de păsări zburătoare, de insecte etc. de același fel care trăiesc, se hrănesc și se deplasează laolaltă Si: cârd¹ (1), (reg) ciopor (1), toană² (1) toi³ Vz banc, roi². 6 (Pan; de obicei udp „de” care arată componența) Număr (relativ mare) de persoane strânse (neorganizat) laolaltă Si: buluc (6), ceată¹ (18), cârd¹ (2), droaie¹ (2), gloată (1), grămadă (9), grup (6), mulțime, pâlc, (pop) crilă (2), liotă, (înv) cin² (6), tacâm, (reg) canara (4), ciopor (2), ciurdă (3), clapie, mișină V bandă, clică, gașcă, mulțime. 7 (Pan; de obicei udp „de” care arată felul) Mulțime de obiecte, de procese, de imagini etc. de același fel. 8 (Reg) Mănunchi. 9 (Reg; pex) Panicul la porumb. 10 (Rar) Tufă. 11 (Rar) Pădure între două poiene. 12 (Olt; Trs; pex) Salbă¹ (1).