13 definiții pentru sticli stecli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STICLÍ, sticlesc, vb. IV. Intranz. A luci (ca sticla), a sclipi, a scânteia. ♦ (Despre ochi, privire) A străluci, a scăpăra (de bucurie, de plăcere). ◊ Expr. A-i sticli cuiva ochii (pe undeva) = a fi, a se găsi, a trăi (undeva). ♦ Tranz. A aținti, a pironi, a fixa ochii. [Var.: (înv. și reg.) steclí vb. IV] – Din sticlă.

STICLÍ, sticlesc, vb. IV. Intranz. A luci (ca sticla), a sclipi, a scânteia. ♦ (Despre ochi, privire) A străluci, a scăpăra (de bucurie, de plăcere). ◊ Expr. A-i sticli cuiva ochii (pe undeva) = a fi, a se găsi, a trăi (undeva). ♦ Tranz. A aținti, a pironi, a fixa ochii. [Var.: (înv. și reg.) steclí vb. IV] – Din sticlă.

STICLÍ, sticlesc, vb. IV. Intranz. 1. A luci (ca sticla), a străluci, a scînteia, a sclipi. Porniră într-acolo, cu junghiurile și chimirurile late sticlind în săgetările soarelui. SADOVEANU, O. I 31. Tocmai în fund, tîrgul sticlea în soare, crucea bisericii străpungea seninul, în razele soarelui părea că pîlpîie și dînsa ca o flacără. GÎRLEANU, L. 29. ◊ Tranz. (Neobișnuit) Soarele bătea de cătră amiază și streșinile din sat de la Tarcău țîrîiau, sticlind șiraguri de mărgele vii. SADOVEANU, B. 113. 2. (Despre ochi) A străluci (mai ales de bucurie, plăcere, dorință). Ochii îi sticliră prin întunerec. DUMITRIU, B. F. 66. Pe fața albă, sticleau ochii în bură de lacrimi. SADOVEANU, O. I 250. Ochii albaștri-verzui îi sticleau inteligent și șiret. REBREANU, R. I 33. Toată fața i se limpezi și ochii îi sticleau în cap de beția unei bucurii copilărești și nestăpînite. VLAHUȚĂ, O. A. I 96. ◊ Expr. (În fraze interogative sau exclamative) (Cine știe) pe unde îi sticlesc ochii = (cine știe) unde se află, unde și cum trăiește. Ehei!... pe unde-i sticlesc lui ochii acuma... - Pe unde-i sticlesc ochii? Nu s-o fi-nsurat?Ce-nsurat!... C. PETRESCU, O. P. II 84. Ghivornița cea de alaltăieri noapte m-o apucat în pădure, ș-am rătăcit poteca; de nu dădeam peste Văsui al dumitale în opcină, cine știe pe unde mi-ar fi mai sticlit ochii!... HOGAȘ, M. N. 192. A-i sticli (cuiva) ochii în cap = a fi deștept, vioi, drăcos. ♦ Tranz. (Cu complementul «ochii») A pironi, a aținti, a fixa (obiecte luminoase). M-am lungit în iarba de pe marginea drumului și am sticlit ochii la stele pînă după miezul nopții. HOGAȘ, DR. 259. – Variantă: (Mold.) steclí (SADOVEANU, Z. C. 332, CREANGĂ, P. 260, EMINESCU, N. 8, RUSSO, S. 22) vb. IV.

A STICLÍ ~ésc intranz. 1) (despre lucruri) A avea un luciu ca de sticlă. 2) (despre ochi) A avea o strălucire deosebită (din cauza unei emoții); a sclipi; a scânteia. ◊ Cine știe pe unde îi ~esc ochii cine știe unde se află (și cum o mai duce). [Sil. sti-cli] /Din sticlă

sticlì v. a luci fix: ochii săi sticliau.

STECLÍ vb. IV v. sticli.

sticlésc v. tr. (d. sticlă). Vest. Strălucesc în întuneric: ochiĭ lupuluĭ sticleaŭ în întuneric. – În est steclesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sticlí (a ~) (sti-cli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sticlésc, imperf. 3 sg. sticleá; conj. prez. 3 să sticleáscă

sticlí vb. (sil. -cli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sticlésc, imperf. 3 sg. sticleá; conj. prez. 3 sg. și pl. sticleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STICLÍ vb. v. aținti, fixa, pironi, ținti, țintui.

STICLÍ vb. 1. v. străluci. 2. a luci, a scânteia, a sclipi, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.)

sticli vb. v. AȚINTI. FIXA. PIRONI. ȚINTI. ȚINTUI.

STICLI vb. 1. a licări, a luci, a scăpăra, a scînteia, a sclipi, a străluci. (Ochii îi ~.) 2. a luci, a scînteia, a sclipi, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.)

Intrare: sticli
  • silabație: -cli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sticli
  • sticlire
  • sticlit
  • sticlitu‑
  • sticlind
  • sticlindu‑
singular plural
  • sticlește
  • sticliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sticlesc
(să)
  • sticlesc
  • sticleam
  • sticlii
  • sticlisem
a II-a (tu)
  • sticlești
(să)
  • sticlești
  • sticleai
  • sticliși
  • sticliseși
a III-a (el, ea)
  • sticlește
(să)
  • sticlească
  • sticlea
  • sticli
  • sticlise
plural I (noi)
  • sticlim
(să)
  • sticlim
  • sticleam
  • sticlirăm
  • sticliserăm
  • sticlisem
a II-a (voi)
  • sticliți
(să)
  • sticliți
  • sticleați
  • sticlirăți
  • sticliserăți
  • sticliseți
a III-a (ei, ele)
  • sticlesc
(să)
  • sticlească
  • sticleau
  • sticli
  • sticliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stecli
  • steclire
  • steclit
  • steclitu‑
  • steclind
  • steclindu‑
singular plural
  • steclește
  • stecliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • steclesc
(să)
  • steclesc
  • stecleam
  • steclii
  • steclisem
a II-a (tu)
  • steclești
(să)
  • steclești
  • stecleai
  • stecliși
  • stecliseși
a III-a (el, ea)
  • steclește
(să)
  • steclească
  • steclea
  • stecli
  • steclise
plural I (noi)
  • steclim
(să)
  • steclim
  • stecleam
  • steclirăm
  • stecliserăm
  • steclisem
a II-a (voi)
  • stecliți
(să)
  • stecliți
  • stecleați
  • steclirăți
  • stecliserăți
  • stecliseți
a III-a (ei, ele)
  • steclesc
(să)
  • steclească
  • stecleau
  • stecli
  • stecliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)